Alexandru Paleologu este atit de coerent in demonstratiile lui, incit m-am surprins, citindu-l, ca-mi ignor propriile pareri si ma las fermecat de ale autorului. Extraordinara la el nu este eruditia pur si simplu (uimitoare), ci firescul ei. Nimic nu e ostentativ, scos acum, proaspat, din carti, nimic nu e inert material, inutil ideii critice. Referinta, citatul, parantezele sint spontane, ca o limba materna in care te-ai deprins sa-ti traduci automat gindurile.“ (Nicolae Manolescu)

„Exista, fara indoiala, raspunsuri pertinente la intrebari puse anapoda. Dincolo de caracterul doct al unor atare texte de referinta, conteaza in primul rind aventura umana pe care ele o reprezinta si viata care anima eruditia lor. Or, cartea tatalui meu despre Sadoveanu tocmai asta e inainte de toate: o cautare a sinelui propriu si un indreptar pentru oricine se angajeaza pe aceeasi cale. Paradoxul este ca aceasta carte de critica literara despre un clasic al literaturii romane reprezinta totodata o subtila confesiune sau, in limbaj masonic, un discret testament filosofic.“ (Toader Paleologu)