Sicilia, in antichitate. Incepe nesfârsita confruntare dintre un om si o superputere. Orasul - imperiu Cartagina, stapâna marilor si un centru comercial imens. Dyonisios, abia trecut de douazeci de ani, luptator neînfricat în armata siracuzana, este nevoit sa asiste la înspaimântatorul masacru de la Selinuntes, dezlantuit din cauza ezitarilor guvernului democratic din acel înfloritor oras grecesc de la granita cu provincia cartagineza.
Revolta si furia fac ca în sufletul lui sa ia nastere trei convingeri de nestramutat: democratiile sunt ineficiente, cartaginezii trebuie alungati din Sicilia pentru ca sunt dusmanii de moarte ai elenismului si, în consecinta, singurul om în stare sa duca la capat o asemenea lupta este el însusi. Dyonisios vrea sa transforme Sicilia într-o insula greceasca si, pentru a-si pune în practica acest ideal, este gata sa înlature din cale orice obstacol. Ca sa detina controlul absolut asupra resurselor economice si militare ale cetatii sale, este gata sa-si puna în joc locul în istorie si sa fie stigmatizat de generatiile viitoare ca Tiran.
Ia nastere în felul acesta aventura unui om care a reusit sa strânga sub comanda sa cea mai mare armata a antichitatii, a inventat masini de razboi înfricosatoare si invincibilele pentere, nave de lupta cu cinci rânduri de câte cincizeci de vâslasi, a construit în numai câteva luni cele mai impunatoare fortificatii care fusesera vazute vreodata. Dar, în acelasi timp, aventura unui om care a fost dramaturg si barbat de stat, poet si iscusit diplomat, ramânând pentru toata viata devotat, cu gingasie si vigoare, amintirii unei prime iubiri nefericite pentru preafrumoasa Aretis.
A purtat cu cartaginezii cinci razboaie si a condus zeci de batalii, a fost ranit de patru ori, lovind fara crutare în dusmani si chiar în prieteni pentru a fauri un stat care se întindea pâna pe coasta de nord a Adriaticei.
Cine a fost Dyonisios? Monstrul nemilos si egocentric descris de cei care l-au hulit sau o personalitate atât de puternica încât stârnea neliniste în jurul sau, o inteligenta vizionara sau un om dotat cu o vointa aproape supranaturala? Istoricii l-au condamnat la fel ca pe toti tiranii, dar nu i-au putut contesta maretia. În viata si faptele sale, de erou si vizionar, exista momente tenebroase si fapte de un curaj extraordinar, umbre de nepatruns si straluciri ametitoare.
Valerio Massimo Manfredi este profesor de arheologie la Universitatea Bocconi din Milano. A predat si a tinut conferinte în cele mai prestigioase institutii stiintifice italiene si din întreaga lume. A condus, de asemenea, importante expeditii arheologice si sapaturi în multe localitati din zona mediteraneeana. Colaboreaza ca specialist în istoria antica la revistele "Panorama" si cotidianul "Il Messaggero". A publicat numeroase articole si studii, printre care Xenofon-Anabasis , Drumul celor Zece Mii , Insulele fericirii ; împreuna cu Lorenzo Braccesi, Mare greco si I greci d'Occidente ; cu Luigi Malnati Gli etruschi in val Padana ; cu Venceslas Kruta I celti d'Italia . Ca autor de proza beletristica a publicat romanele: Palladion , Lo scudo di Talos , L'Oracolo , Le paludi di Hesperia , La torre della solitudine . În limba româna au fost traduse trilogia Alexandru cel Mare, Faraonul nisipurilor, Ultima legiune, Akropolis si Împaratia dragonilor. Colaboreaza cu cinematografia si cu televiziunea în productii internationale de prestigiu. |
