“Intreaga lume ne uraste, iar noi meritam acest lucru: iata convingerea majoritatii europenilor, cel putin in Vest.” Europa este vinovata fata de trecutul ei (razboaie, persecutii religioase, colonizari, fascism, comunism), iar europenii sunt datori sa se supuna unui examen critic radical, mai mult chiar, sa “repare” nedreptatile trecutului, rescriind pur si simplu istoria din perspectiva unei permanente mea culpa. O adevarata “tiranie a penitentei” domina scena politica actuala, ai carei pioni se refugiaza intr-un ecumenism ipocrit si caricatural, evitand sa comemoreze anumite zile ale istoriei nationale, de teama de a nu deraja sensibilitati rasiste sau de a nu rememora episoade colonialiste.
Pe un ton polemic si incisiv, Pascal Bruckner incrimineaza aceasta ideologie a masochismului national sustinuta in Europa de o intreaga traditie a gandirii critice (initiata de Nietzsche si si desavarsita de deconstructivism) si inlocuieste teza culpabilitatii cu una a superioritatii istorice: “Se poate spune, mai degraba, ca Europa si-a invins monstrii, a abolit sclavia, a abandonat colonialismul, a invins fascismul, a facut KO comunismul. Ce alt continent mai poate afisa un astfel de bilant?”
Aparuta in Franta in octombrie 2006, cartea lui Pascal Bruckner, “Tirania penitentei. Eseu despre masochismul occidental”, a starnit pana in prezent aprige dezbateri si controverse intelectuale, demascand fara retinere obsesia de autoflagelare care domina discursul despre trecutul occidental si revalorizand un sentiment de mandrie nationala, eclipsat, de ceva vreme de simpatiile pro-americane.
Fragment de interviu cu Pascal Bruckner:
Cit de „angajate“ sint eseurile dumneavoastra? V-ati propus sa schimbati paradigme, mentalitati sociale? De exemplu, masochismul occidental despre care vorbiti in „Tirania penitentei“.
Nu pot deloc sa zic ca „Tirania penitentei“ flateaza cititorul. Este un eseu destul de politic. As vrea, intr-adevar, sa schimb unele mentalitati, mai ales in Europa de Vest, iar cartea mea aduce destule arme teoretice in acest sens. S-a vindut foarte bine in Franta, apoi in Italia. Scriu impotriva moralei penitentei care se autogenereaza, in Franta, de exemplu. Aici este un fel de paradox: sint anumite vicii ale lumii occidentale pe care nu le intilnim in Europa Centrala. Voi inca nu aveti adevaratul terorism. Ati trecut printr-un regim comunist, este drept, si asta v-a facut sa aveti o anumita responsabilitate care decurge dintr-un simt al tragediei istorice posibile. In Europa de Vest, nu mai avem acest sentiment, nu mai avem nici dusmani. Avem doar parteneri. Avem insa o constiinta a vinovatiei exagerata, ne culpabilizam pentru ce am facut in secolul trecut si pentru un fel de spirit de colonizatori culturali ai lumii. Purgatoriul fara de sfirsit al constiintei, hipercriticismul reprezinta, insa, un fel de puritanism recent, care ne paralizeaza total, aneantizeza orice efort de a instaura o noua ordine sociala si politica. Totul se reduce la penitenta. Pascal Bruckner |