Potopul surprinde una dintre perioadele cele mai agitate din istoria Poloniei - razboiul cu suedezii , cu radacini temeinic înfipte în vremurile de slava ale Poloniei medievale. Romanul este o fereastra deschisa larg spre un trecut legendar, cu parfumul unei epoci totdeauna scumpe contemporanilor.
                     

Cu toate ca tavalugul razboiului se rostogoleste pustiitor de la un capat la altul al Potopului, antrenand armate imense de razboinici si dezlantuind energii uriase, ca in orice roman de capa si spada, cele doua volume incheaga indirect un fel de cronica artistica a confruntarilor. Inlantuirea fireasca a evenimentelor o realizeaza Sienkiewicz prin intermediul personajului principal, Andrzej Kmicic, a carui evoluare se intrepatrunde organic cu aceea a razboiului.

Romanul incepe in anul 1655, cand suedezii, rupand acordul de la Nowy Targ, incheiat in 1629, invadeaza Polonia, si se sfarseste prin pacea de la Oliwa, din 1660, cuprinzand succesele initiale ale regelui Carol Gustav, dupa capitularea de la Ujscie si tradarea familiei Radziwiil, luptele de hartuiala de sub comanda lui Stefan Czarniecki si izgonirea cotropitorilor.

Sienkiewicz, relevand imprejurarile istorice, subliniaza cu grija contributia salutara, ori dimpotriva, a tuturor participantilor, definindu-i magistral in raport cu atitudinea pe care au avut-o in cursul acestui iures naprasnic ce i-a silit sa opteze intr-un fel, punandu-le in joc averile si viata.
Stan Velea

***

   Dezorientatii, fricosii si resemnatii de ieri se transforma miraculos in luptatori vajnici, a caror darzenie uimeste pe vrajmasul invatat sa obtina totul fara lupta. Palcuri intregi grabesc spre locurile de adunare, regimentele se formeaza peste noapte si se instruiesc pe campul de lupta. Pana si corpurile de oaste, care trecusera la inceput de partea suedezilor, intorc armele impotriva lor. In aceasta atmosfera incinsa de pericole, meritele sunt repede recunoscute, oamenii avansand rapid in posturile cuvenite.

Succesele repurtate de Czarniecki il impun ca pe cel mai talentat dintre hatmani, incat pana si un magnet ca Lubormirski ii accepta superioritatea. Daca Wisniowiescki sau pe Chemielniki nu-i vedem exercitandu-si functiile in viforul luptelor, pe Czarniecki il urmarim de multe ori canducandu-si regimentele, unul dupa altul, in mijlocul incaierarii. Sub asemenea comandanti, slahta savarseste inaltatoare fapte eroice, rascumparandu-si cu pretul sangelui panica initiala.

Trei "muschetari": Wolodyjowski, Skrzetuski si Zagloba, din cei patru, sunt transportati si in Potopul, unde locul lui Podbipieta este luat de firavul la minte, dar vanjosul Roch Kowalski. Grupului care actioneaza intr-un plan apropriat de cel principal, i se adauga uneori Kmicic-Babincz.
Stan Velea