„Cartea se întemeiaza pe urmatoarea observatie: cand vine vorba despre ce si-ar dori sa faca politica pentru ei, romanii nu ar vrea atat sa fie reprezentati, cat sa fie guvernati. Sub inspiratia lui Tocqueville, aceasta atitudine fata de politica poate fi calificata drept o forma, insuficient recunoscuta, de barbarie.

Plecand de la cuvinte si texte, cartea pregateste terenul pentru o istorie sistematica si critica a barbariei politice romanesti. Autorul ei nu se crede mai „civilizat“ decat înaintasii si contemporanii sai. El a luat pur si simplu în serios ceea ce de obicei este considerat doar un ornament al modernizarii, progresului, pietei sau prestigiului individual.

Menita în Romania divertismentului si deriziunii, politica este de fapt singura activitate intelectuala care face posibila existenta unei comunitati sub specia autenticitatii si a libertatii."