Isabel Allende a avut o fiica, pe nume Paula, care a murit in 1992 de porfirie, dupa un an petrecut in coma pe patul de spital. Veghindu-si fiica, Allende a pus pe hirtie tot ceea ce ar fi vrut sa-i spuna Paulei cind aceasta nu o mai putea asculta. Aceasta este povestea romanului cutremurator scris de Allende-mama la capatiiul fiicei sale. Cartea devine astfel portretul emotionant al unei femei sensibile si puternice, care isi sublimeaza suferinta si iubirea prin forta magica a fictiunii.

"Cea mai emotionanta, cea mai personala si mai intima dintre cartile pe care le-a publicat Allende pina in prezent."
(La Tarde)

"Numai o scriitoare cu talentul lui Isabel Allende putea sa transforme aceasta tragedie intr-o explorare a tuturor trairilor omenesti."
(Publishers Weekly)

Isabel Allende este considerata o mare scriitoare sud-americana. Are o imaginatie fabuloasa si un talent narativ remarcabil. [...]Copilaria si tineretea ei au fost dramatice: si-a vazut tatal ucis, a plecat in exil. La toate acestea s-a adaugat moartea fiicei sale, Paula, care a avut porfirie. [...]E o boala cumplita, iti izbucneste singele prin piele, se manifesta prin leziuni cutanate. Si mori lent, fiica ei a suferit doi ani. Dupa moartea fiicei ei a scris o carte, Paula.[...] O carte de exorcizare a suferintei. Isabel Allende a avut taria sa depaseasca moartea fiicei ei si, dupa aceea, a publicat romane de o forta teribila.
Denisa Comanescu in Observatorul Cultural