Trecutul meu era cheia, semne tulburi il aratau ca lizibil, trebuia sa-ncep o data marea lectura, dar nici o stea nu se arata ca sa-mi lumineze deodata intelegerea.

Nu stiam daca sirurile vietii mele (voci si atingeri, nori si orase, risete si pamint plin de rime) se citesc vertical sau orizontal, de la stinga sau de la dreapta, sau daca nu cumva trebuie sa merg inainte si inapoi in boustrophedon-ul copilariei mele, daca e o scriere pictografica sau fonetica, dacaeste o scriere... In filigranul fiecarei file vedeai o tesatura de vinisoare albastre si rosii, zvicnind la un singur puls, irigind paragrafele... Pergamentul era viu ca pielea abia smulsa a unui martir si mustea de cerneala si singe.

Ce scria insape pielea mea, sau ce era tatuat acolo, intre sfircurile pieptului meu, era deocamdata complet obscur pentru mine.