„Steinhardt nu era un ideolog capatanos al liberalismului, el era un om «extrem de generos si bun» pentru care calitatea umana a indivizilor era mult mai importanta decat afilierea lor doctrinara. El putea sa indrageasca si sa laude un legionar pentru comportamentul sau curajos sau pentru felul in care a indurat o nedreptate, fara a-si abandona pozitia politica fundamentala, aceea de adept al unui liberalism conservator de sorginte orleanista [...]. La aceasta orientare originara s-a adaugat o teologie a libertatii, preluata în mod critic de la Berdiaev si Sestov (destupat la minte si deschis la inima, Steinhardt este unul din acei romani care au stiut ce sa învete de la scriitorii si ganditorii rusi, Soljenitin fiind, pana la urma, supremul sau model).“ Toader Paleologu |