Romanul Nana este - si nu este, in acelasi timp - cronica avatarurilor unei prostituate pariziene din vremea lui Napoleon al III-lea, rezultat splendid si putred totodata al unei ereditati marcate de nebunie, alcoolism si mizerie, poleite cu aspiratii de minima demnitate si respectabilitate burgheza.

Pentru a o infatisa pe Nana si lumea ei, Emile Zola s-a documentat cu asiduitate, construind un intreg dosar de date privind „surorile" ei din realitate, pe care le contopeste in perfectiunea viciului, infatisat in toate etapele evolutiei sale. (...)

In era in care se intra la moartea eroinei noastre, Nana insasi devine o faptura de proportii mitice. Fara insa a inceta - asa cum intuise Gustave Flaubert - sa fie reala. Atit de reala, incit orice femeie poate regasi, citindu-i istoria, ceva din fiinta ei profunda si tainic ascunsa. Creand-o pe Nana, Zola a creat Femeia." (Ileana Mihaila)

Nana, unul dintre tipurile cele mai vii create de Zola, capata dimensiuni mitice, reprzentative pentru societatea depravata a celui de-al doilea imperiu.(Ion Braescu)