Cel care are chiar si numai cunostinte sumare de literatura alchimica stie ca pe adepti îi interesa o unire finala a substantelor — oricum ar fi numit-o pe aceasta. Prin aceasta legatura ei sperau sa atinga telul operei, si anume producerea aurului sau a unui echivalent simbolic. Conjunctia este fara îndoiala imaginea primordiala a ceea ce numim astazi legatura chimica. […] Spre deosebire de idealul alchimiei care consta în fabricarea unei substante secrete, unui om, unei anima mundi sau unui Deus «terrenus» si despre care s-a sperat ca va fi un salvator din toate necazurile omenesti, interpretarea psihologica (pregatita de alchimisti) duce la ideea totalitatii omenesti. Aceasta idee are mai întâi o importanta terapeutica, ea tinzând sa cuprinda notional acea stare psihica ce rezulta din depasirea unei disocieri, si anume a distantei dintre constiinta si inconstient. Compensarea alchimica corespunde integrarii inconstientului în constiinta, proces prin care ambele sunt modificate. Constiinta cunoaste o largire în special prin împingerea mai departe a orizontului ei, ceea ce înseamna întâi o îmbunatatire considerabila a situatiei psihice de ansamblu, tulburarea constiintei fiind înlaturata prin contrapozitia inconstientului. În schimb, pentru ca tot ce-i bun trebuie platit scump, conflictul mai înainte inconstient este constientizat si astfel constiinta este împovarata cu o grea ipoteca, fiindca acum solutionarea conflictului este asteptata de la ea. Pentru îndeplinirea acestei sarcini ea pare sa fie înzestrata si pregatita însa la fel de prost ca si aceea a alchimistului medieval. […] Ideea conjunctiei constituie un alt exemplu pentru dezvoltarea treptata a unei idei de-a lungul mileniilor.
Istoria sa decurge în doua curente care sunt în mare parte independente unul de celalalt, unul apartinând teologiei, celalalt alchimiei. În timp ce cea din urma s-a stins de vreo doua sute de ani încoace, în afara unor ramasite minore, cea dintâi a cunoscut o noua înflorire în dogma lui assumptio, de unde se poate vedea ca fluxul dezvoltarii nu s-a oprit înca nicidecum. C.G. Jung |