Am descoperit o demonstratie cu adevarat minunata, dar nu am aici destul spatiu pentru a o scrie. Acestea sunt cuvintele notate de ilustrul matematician Pierre de Fermat pe marginea unei pagini din editia Aritmeticii lui Diofant, in 1637. Vreme de 358 de ani, marii matematicieni ai lumii au incercat in zadar sa gaseasca demonstratia teoremei lui Fermat, devenita simbol al misterului matematic. Eforturile lor au condus la deschiderea unor noi domenii de cercetare si au facut, in acelasi timp, ca perspectiva dezlegarii enigmei sa devina un fel de Fata Morgana. ēn 1995, englezul Andrew Wiles reuseste ceea ce parea pana atunci imposibil. Demonstratia lui nu numai ca rezolva cea mai celebra problema matematica, dar stabileste legaturi adanci intre domenii aparent indepartate ale matematicii.
Cartea lui Simon Singh e povestea minunata a cautarii demonstratiei teoremei lui Fermat, precum si povestea dezvoltarii matematicii insesi, spusa pe intelesul tuturor.Povestea unei enigme care a contrariat cele mai luminate minti ale lumii vreme de 358 de ani
Time Magazine
Cuprins
"Cred ca ma voi opri aici"
Parintele enigmei
O rusine matematica
Spre abstractizare
Demonstratia prin contradictie
Calculul secret
O mica problema
Marea matematica unificata
Fragment
1
"Cred ca ma voi opri aici"
"Ne vom aminti de Arhimede cānd īl vom fi uitat pe Eschil fiindca limbile
mor, iar ideile matematice sunt fara moarte. Nemurirea poate parea un cuvānt
inept, dar matematicianul are, probabil, cea dintāi sansa de a se bucura de
binefacerile ei, oricare ar fi acelea."
G.H. HARDY
23 iunie 1993, Cambridge
Era cea mai importanta prelegere matematica a secolului. Doua sute de
matematicieni erau īncremeniti de emotie. Doar un sfert dintre ei īntelegeau
profunda si complexa combinatie de simboluri grecesti si algebra de pe tabla.
Restul se aflau acolo doar pentru a fi martorii a ceea ce sperau sa fie o ocazie
īntr-adevar istorica.
Zvonurile se declansasera cu o zi īn urma. Posta electronica prin Internet
mentionase īn comunicatul emis ca aceasta prelegere va culmina cu o solutie a
Marii Teoreme a lui Fermat, cea mai celebra problema matematica a lumii. Zvonul
acesta nu era ceva neobisnuit. Se vorbea despre Marea Teorema a lui Fermat pe la
ceaiuri, iar matematicienii faceau speculatii īn legatura cu preocuparile unuia
sau ale altuia. Uneori, soapte nedeslusite din salile īn care se īntālneau
profesorii orientau speculatiile catre eventualitatea gasirii unei solutii, dar
nimic nu se concretizase.
De data aceasta zvonul era complet diferit. Un student din ciclul superior de
la Cambridge era atāt de convins ca zvonul era adevarat, īncāt s-a grabit sa
parieze 10 lire ca Marea Teorema a lui Fermat va fi rezolvata īn mai putin de o
saptamāna. Totusi, agentul de pariuri si-a dat seama ca ceva nu e īn ordine, si
i-a refuzat pariul. Acesta era al cincilea student īntr-o singura zi care īl
abordase cerāndu-i sa plaseze exact aceeasi suma. Marea Teorema a lui Fermat
sfidase cele mai remarcabile minti de pe planeta īn ultimele trei secole, dar
acum chiar si agentii de pariuri īncepeau sa creada ca e pe cale de a fi
demonstrata.
Cele trei table erau acum acoperite de calcule, iar conferentiarul facu o
pauza. Prima tabla fu stearsa si algebra īsi urma cursul. Fiecare rānd de
formule matematice parea sa fie un nou pas spre aflarea solutiei, dar, dupa 30
de minute, vorbitorul nu oferise īnca demonstratia. Profesorii īnghesuiti īn
primele rānduri asteptau cu nerabdare concluzia. Studentii asezati īn spate īsi
priveau profesorii, cautānd indicii care i-ar putea conduce spre o eventuala
concluzie. Asistau oare la o demonstratie completa a Marii Teoreme a lui Fermat,
sau ascultau un conferentiar care expunea o teorie incompleta premergatoare
demonstrarii ei?
Vorbitorul era Andrew Wiles, un englez sobru care emigrase īn America īn anii
'80 si fusese angajat ca profesor la Universitatea Princeton, unde a dobāndit
reputatia unuia dintre cei mai talentati matematicieni ai generatiei sale.
Totusi, īn ultimii ani, nu mai participase la conferintele si seminariile
anuale, iar colegii s-au grabit sa presupuna ca Wiles era terminat. Adeseori,
geniile precoce se mistuie īn propria lor flacara, asa cum sugereaza si
matematicianul Alfred Adler: "Viata matematica a unui matematician e scurta.
Rareori īsi poate īmbunatati performantele dupa 25-30 de ani. Daca pāna atunci
nu a obtinut decāt rezultate modeste, dupa acea vārsta va reusi si mai
putin."
"Tinerii ar trebui sa demonstreze teoreme, iar vārstnicii sa scrie carti", a
observat G. H. Hardy īn cartea sa Apologia unui matematician. "Nici un
matematician n-ar trebui sa piarda vreodata din vedere ca matematica, mai mult
decāt oricare arta sau stiinta, este privilegiul tinerilor. Pentru a da o simpla
ilustrare, vārsta medie de alegere īn Societatea Regala este cea mai scazuta la
matematica." Studentul sau eminent - Srinivasa Ramanujan - a fost ales membru al
Societatii Regale la doar 31 de ani, dupa o serie de realizari extraordinare
pāna la acea vārsta. Īn ciuda faptului ca nu a fost decāt putina vreme educat īn
satul sau natal din Kumbakonam, din sudul Indiei, Ramanujan a fost capabil sa
conceapa teoreme si solutii care scapasera matematicienilor occidentali. Īn
matematica, experienta acumulata cu vārsta pare mai putin importanta decāt
intuitia si īndrazneala tineretii. Cānd si-a expediat rezultatele lui Hardy,
profesorul de la Cambridge a fost atāt de impresionat, īncāt l-a invitat sa-si
paraseasca slujba de umil functionar īn India meridionala pentru a lucra la
Trinity College, unde ar fi putut colabora cu cei mai faimosi specialisti din
lume īn teoria numerelor. Din nefericire, iernile din estul Angliei au fost
nemiloase cu Ramanujan, care a facut tuberculoza si a murit la numai 33 de
ani.
si alti matematicieni avusesera cariere la fel de stralucitoare, dar
īncheiate fulgerator. Norvegianul Niels Henrik Abel, care a trait īn secolul al
XIX-lea, si-a adus cea mai īnsemnata contributie īn domeniul matematicii la 19
ani si a murit sarac, opt ani mai tārziu, tot de tuberculoza. Charles Hermite a
spus despre el: "Le-a oferit matematicienilor subiecte de gāndire pentru cinci
sute de ani", si e adevarat ca descoperirile lui Abel continua sa exercite si
astazi o influenta colosala asupra specialistilor īn teoria numerelor.
Contemporanul la fel de dotat al lui Abel, Evariste Galois, a facut descoperiri
fantastice tot īn adolescenta, si a murit la vārsta de 21 de ani.
Aceste exemple nu sunt menite sa demonstreze ca matematicienii mor tineri si
au un sfārsit tragic, ci, mai degraba, ca ideile lor cele mai profunde sunt
concepute, īn general, īn tinerete si ca, asa cum a spus odata Hardy, "n-am
auzit de nici o idee exceptionala īn matematica initiata de un om trecut de 50
de ani". Matematicienii īntre doua vārste īngroasa, adeseori, rāndurile
anonimilor si īsi petrec anii ce le ramān predānd sau ocupāndu-se mai curānd cu
administratia decāt cu cercetarea. Īn cazul lui Andrew Wiles, toate acestea erau
foarte departe de adevar. Desi ajunsese la "impresionanta" vārsta de 40 de ani,
īsi petrecuse ultimii 7 ani īn izolare completa, īncercānd sa rezolve cea mai
importanta problema din matematica. Īn timp ce altii īl credeau epuizat, Wiles
facea progrese uimitoare, inventa noi tehnici si instrumente pe care era acum
gata sa le dezvaluie. Decizia lui de a lucra absolut singur a fost o strategie
foarte riscanta, prima de acest gen īn lumea matematica de astazi.
Cum nu are inventii de patentat, departamentul de matematica al fiecarei
universitati e cel mai deschis dintre toate. Comunitatea respectiva e māndra de
schimbul liber de idei, iar pauzele de ceai devin ritualuri cotidiene, īn cursul
carora concepte īnsemnate sunt īmpartasite si analizate, īn vreme ce se
savureaza biscuiti si arome speciale de ceai. Īn consecinta, e din ce īn ce mai
raspāndita practica publicarii lucrarilor de catre coautori sau echipe de
matematicieni, iar gloria e īmpartita echitabil. Totusi, daca profesorul Wiles
fusese īntr-adevar capabil sa descopere o demonstratie completa si corecta a
Marii Teoreme a lui Fermat, atunci el avea sa obtina cel mai rāvnit premiu īn
matematica - el si numai el; nimeni altcineva. Pretul pe care fusese nevoit sa-l
plateasca pentru izolarea lui a constat īn faptul ca nu-si comentase si nu-si
testase ideile sale īn interiorul comunitatii matematice si exista deci un risc
major ca el sa fi comis o greseala fundamentala.
Wiles si-ar fi dorit sa petreaca mai mult timp recitindu-si lucrarea pentru a
verifica integral forma finala a manuscrisului. Atunci se ivi īnsa ocazia de
a-si face publica descoperirea la Institutul Sir Isaac Newton din Cambridge si
el renunta la prudenta. Scopul suprem al existentei institutului este de a reuni
cele mai mari minti ale lumii, pentru cāteva saptamāni, cu scopul de a tine
seminarii despre o tema de cercetare de importanta majora, la alegerea lor.
Cladirea, situata spre iesirea din campus, departe de studenti sau alte surse de
distragere a atentiei, este proiectata special pentru a facilita concentrarea
savantilor asupra colaborarii si confruntarii ideilor. Nu exista coridoare fara
iesire īn care sa te poti ascunde si fiecare birou se deschide spre un forum
central. Matematicienii trebuie sa-si petreaca timpul īn acest spatiu deschis si
sunt descurajati sa-si tina īnchise usile de la birouri. Colaborarea stiintifica
este stimulata si īn timpul deplasarii prin institut - pāna si īn ascensorul
care traverseaza doar trei etaje exista o tabla. De fapt, fiecare camera din
cladire are cel putin o tabla, inclusiv camerele de baie. De aceasta data,
seminariile de la Institutul Newton aveau ca tema "Functiile L si Aritmetica".
Toate somitatile mondiale ale teoriei numerelor se reunisera sa discute probleme
legate de aceasta arie de īnalta specializare a matematicii pure, dar numai
Wiles īsi daduse seama ca functiile L ar putea ascunde cheia unei demonstratii a
Marii Teoreme a lui Fermat.
Desi fusese atras de ocazia de a-si prezenta rezultatele īn fata unui public
atāt de select, motivul esential pentru care a facut acest anunt la Institutul
Newton era ca se afla īn orasul sau natal, Cambridge. Acolo se nascuse Wiles,
acolo crescuse si dobāndise pasiunea pentru cifre, acolo descoperise problema ce
avea sa-i domine tot restul vietii.