Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vietii, din ce în ce mai solitar si mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un „lup de stepă“. Singura solutie pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă pînă la capăt. Întîlnirea cu Hermine, omologul său feminin, reprezintă o adevărată initiere, o tulburătoare căutare a echilibrului fragil dintre corp si spirit, fără de care fiinta umană nu poate atinge perfectiunea.
„Să mai spun oare că Lupul de stepă este o operă care, în privinta îndrăznelii experimentale, nu e cu nimic mai prejos decît Ulise sau Falsificatorii de bani? După mult timp, Lupul de stepă m-a învătat din nou ce înseamnă a citi.“ |
