Alexandru Paleologu stie foarte bine cum se joaca naturaletea. Eseurile lui sint causerie superioara, inaintind, a bitons rompus, printre paranteze, amintiri personale, divagatii, glume, dar coagulate totdeauna in jurul unei idei, pe care doar cine nu vrea n-o vede. (Nicolae Manolescu)
„Nimic rigid, inert, in bagajul intelectual al eseistului. Ideile, citatele, relatiile vin de la sine, exact cind e nevoie de ele. Sigur, spontaneitatea aceasta presupune, pe linga vocatie, o tehnica. Alexandru Paleologu stie foarte bine cum se joaca naturaletea. Eseurile lui sint causerie superioara, inaintind, a bitons rompus, printre paranteze, amintiri personale, divagatii, glume, dar coagulate totdeauna in jurul unei idei, pe care doar cine nu vrea n-o vede. Spiritelor dogmatice li se pare ca eseistul bate cimpii. Cartii despre Sadoveanu (care nu era altfel decit cea de azi, desi se ocupa de un singur scriitor) i s-a reprosat ca vorbeste doar despre trei opere sau chiar ca nu vorbeste nici despre ele, pierzindu-se in incursiuni erotologice si demonologice. Ca si cum n-ar exista – in critica, in viata – decit magistrala simtului comun pe care merg, atit de siguri pe ei, toti insii lipsiti de har si de imaginatie! Exista nenumarate drumuri si poteci, unele taind de-a dreptul, altele ocolind. Pe acestea le iubeste Paleologu. Ca sa nu mai spun ca, in aparenta badinerie din cartile lui, densitatea ideilor este incomparabil mai mare decit in atitea studii serioase si docte!“ (Nicolae Manolescu)
Din cuprins:
Amicus Plato… sau: „Despartirea de Noica“ • Punct pe i la Paul Zarifopol • Teatrul lui Henry de Montherlant • Functia si arta criticii • Scriitorii si critica • Mihai Ralea si spiritul critic • Despre clisee in critica • Jurnalul lui Maiorescu • Geo Bogza si nostalgia antifascismului • Martha Bibescu si jurnalul ei politic • Fisa la dosarul „Mioara“ • Critica mereu reinceputa
Carti scrise de acelasi autor: Alexandru Paleologu
Paradoxul e o alarma a inteligentei, un contact inedit cu adevarul ...
Absolvent al liceului "Spiru Haret" si licentiat in drept, Referent la Comisia Romana de Aplicare a Armistitiului (1944-1945), Alexandru Paleologu a devenit in 1946 Atasat de legatie la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al Romaniei, functie pe care a ocupat-o pana in anul 1948. Intrand in vizorul Securitatii, politicianul a reusit sa traiasca in clandestinitate in orasul Campulung-Muscel pana in 1956, cand a devenit Cercetator stiintific la Institutul Academiei Romane pentru Istoria Artei, Sectia Arta Veche. In anul 1959 a fost arestat si condamnat la 14 ani de munca silnica.
Eliberat in urma unui decret de gratiere din 1964, a fost reintegrat in acelasi Institut, insa la sectia Teatru. Intre anii 1967-1970 Alexandru Paleologu a fost secretar literar la Teatrul "C.I.Nottara", Bucuresti, dupa care a devenit redactor la Editura "Cartea Romaneasca", unde a ramas pana in 1976.
Eseist si critic literar, format la scoala lui Paul Zarifopol, caruia i-a ingrijit mai multe antologii, celebru mai ales prin volumul "Bunul simt ca paradox", Alexandru Paleologu a devenit la 1 februarie 1990 ambasador al Romaniei in Franta, insa doar pana la 7 iunie 1990, in mijlocul manifestarilor anticomuniste din Piata Universitatii, sustinute de Grupul Pentru Dialog Social, la fondarea caruia a contribuit, ce sustinea mai ales respectarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara.
Intre anii 1992-1996, "Ambasadorul golanilor" a fost Senator al Partidul Aliantei Civice (PAC), infiintat de Nicolae Manolescu, ulterior independent, Circumscriptia electorala Arges, iar in perioada 1996-2000 a fost Senator al Partidului National Liberal, Circumscriptia electorala Vrancea, Membru al Comisiei pentru Drepturile Omului si Membru al Comisiei de Politica Externa.
Din anul 2000 pna in anul 2004, Alexandru Paleologu a fost Senator PNL, Circumscriptia electorala Bucuresti si Membru al Comisiei pentru Cultura, Culte, Arte si Mass Media
Conu Alecu a recunoscut intr-un volum de convorbiri cu istoricul, jurnalistul si analistul politic Stelian Tanase colaborarea sa cu Securitatea, prezentand scuze publice pentru aceasta.
Citate:
# Farmecul existentei este ca nu te poti baza pe nimic. Totusi, cele mai importante lucruri în viata asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanica si plictisitoare, ci aceea care îti salveaza constiinta, asa cum mi-a salvat-o mie în puscarie) si umorul. Daca te nasti cu ele e foarte bine; daca nu, se pot învata, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstante. Ceea ce salveaza cele mai proaste si ingrate împrejurari, ceea ce este esential, este totusi iubirea. Iata concluzia, dupa o viata de om: nimic nu conteaza în afara iubirii. (Breviar pentru pastrarea clipelor,Alexandru Paleologu)
# Prudenta este arta de a controla riscul (Bunul simt ca paradox, Alexandru Paleologu)
# Prostia este eterna si invincibila; e o hidra cu nenumarate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc taiate mereu cu acizii inteligentei, pentru a o tine în sah; e tot ce se poate face contra ei. (Despre lucrurile cu adevarat importante, Alexandru Paleologu)
# Moartea este un fenomen teribil, reprezentata pe plan individual, chit ca e vorba de un milion de individualitati sau de zeci de milioane de individualitati. (Despre lucrurile cu adevarat importante, Alexandru Paleologu)
# Paradoxul e o alarma a inteligentei, un contact inedit cu adevarul; valoarea lui e una de exceptie. Fabricat în serie, cum îl gasim la Chesterton sau la altii, se depreciaza si îsi pierde functia de cunoastere. Când nu duce la simple aberatii, procedeul de a rasturna locurile comune nu face decât sa ne înconjoare cu o hecatomba de truisme si nu e mai putin plat, devenind un exercitiu plicticos si obositor care nu ofera constiintei nici o achizitie. (Bunul simt ca paradox, Alexandru Paleologu)
