Daca cineva vrea sa devina lider, trebuie sa faca un lucru - sa-ti distruga, cumva, inteligenta. Sa te clatine din radacini, sa te faca sa-ti fie frica. Trebuie sa te faca sa nu mai ai incredere in tine - asta e o conditie indispensabila. Daca esti inteligent, iti rezolvi singur problemele. E destul sa fii inteligent ca sa-ti rezolvi toate problemele. De fapt, orice probleme apar in viata, tu ai mai multa inteligenta decat probleme. Inteligenta e o provizie, un dar al naturii. Dar exista oameni ambitiosi care vor sa guverneze, sa domine; exista nebuni ambitiosi - ei creeaza frica din tine. Frica e ca rugina, distruge toata inteligenta. Daca vrei sa distrugi inteligenta cuiva, mai intai trebuie sa creezi frica; creeaza iadul si fa-i pe oameni sa se teama. Cand oamenii se tem de iad, se duc si se prosterneaza in fata preotului, il asculta pe preot. Daca nu-l asculta pe preot, ii asteapta focul iadului - e firesc sa le fie frica. Ei trebuie sa se apere de focul iadului, si pentru asta e nevoie de preot. Preotul devine indispensabil. Trebuie creata teama, si trebuie creata lacomia. Inteligenta nu e lacoma. Te va mira sa afli ca un om inteligent nu e niciodata lacom. Lacomia este caracteristica lipsei de inteligenta, marginirii. Aduni provizii pentru ziua de maine pentru ca nu ai incredere ca maine ai sa fii in stare sa ataci viata, altfel de ce ai stoca? Devii avar, devii lacom pentru ca nu stii daca maine inteligenta ta o sa faca fata vietii sau nu. Cine stie? N-ai incredere in inteligenta ta, asa ca aduni in prostie, devii lacom. Un om inteligent nu se teme, el nu e lacom.
CAPITOLUL 1
Inteligenta - un dar al naturii ... 7
Poezia
inimii ... 18
O franchete a fiintei ... 20
CAPITOLUL 2
Ce îi face pe oameni prosti ...
23
Supravietuirea celor mai capabili ... 24
Lupta pentru eficienta ...
28
Reprimarea si manipularea ... 31
Pacatul nesupunerii ... 34
Urmarea
stricta a ordinelor ... 37
CAPITOLUL 3
Mintea - o cutie a Pandorei ... 41
Iesirea din
piramida ... 54
CAPITOLUL 4
De la minte la non-minte ... 61
De la gândire
la întelegere ... 66
De la reactie la raspuns ... 69
De la credinta la
convingere ... 71
De la simpatie la compasiune ... 71
De la comunicare la
comuniune ... 72
Stapânul si servitorul ... 74
Cunoscut, necunoscut,
incognoscibil ... 75
CAPITOLUL 5
În afara cutiei - eliberarea de conditionare ...
87
Un alt fel de nesupunere ... 90
Inteligenta inocentei ... 97
Darul
de a fi viu ... 104
Descoperirea întrerupatorului "Oprit" ... 106
Fii
simplu ... 107
Lumina din tine ... 115
CAPITOLUL 6
Simptome, puncte de sprijin si piedici ...
117
Raspunsuri la întrebari ... 117
Fragmente
Poezia inimii
Inteligenta capului nu e deloc inteligenta; ea este calitatea de
a fi bine informat. Adevarata inteligenta este inteligenta inimii, singura
inteligenta care exista. Capul este doar un acumulator. El e vesnic vechi,
niciodata nou, niciodata original. Este bun la anumite scopuri; ca fisier, e
foarte bun. si în viata e nevoie de asta - multe lucruri trebuie tinute minte.
Capul, mintea, e un biocomputer. Acumuleaza întruna cunostinte în el si ori de
câte ori ai nevoie de ele le scoti. Capul e bun pentru matematica, pentru
socoteli, pentru viata de zi cu zi. Dar daca tu crezi ca asta e toata viata ta,
ai sa ramâi prost. N-ai sa cunosti niciodata frumusetea simtirii, n-ai sa
cunosti niciodata binecuvântarile inimii. Nu vei cunoaste niciodata harul care
coboara numai în inima, dumnezeirea care intra numai în inima. Nu vei cunoaste
niciodata rugaciunea, nu vei cunoaste niciodata poezia, nu vei cunoaste
niciodata iubirea.
Inteligenta inimii aduce poezie în viata ta,
îti învata pasii sa danseze, îti face viata o bucurie, o sarbatoare, un râs
continuu. Îti da simtul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevarata
viata. Viata care e traita cu capul e o viata mecanica. Devii un robot - poate
foarte eficient. Robotii sunt foarte eficienti, masinariile sunt mai eficiente
decât omul. Cu capul poti câstiga multe, dar nu vei trai multe. Poti avea un
standard de viata mai bun, dar nu vei mai avea viata.
Viata este
a inimii. Viata poate creste numai în inima. Viata, dragostea, spiritul cresc
numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevarat valoros, tot
ce este plin de înteles, important vine din inima. Inima este centrul, capul e
doar periferia. A trai cu capul înseamna a trai la periferie, fara sa ajungi sa
cunosti vreodata frumusetile si culorile centrului. A trai la periferie însemna
prostie.
A trai cu capul însemna prostie. A trai cu inima si a
te folosi de cap ori de câte ori este nevoie înseamna inteligenta. Dar centrul,
stapânul, se afla în miezul fiintei tale.
****
Meditatia înseamna sa iesi din minte, sa privesti mintea din afara. asta este
întelesul exact al cuvântului extaz: sa stai în afara. Statul în afara mintii te
face extatic, îti aduce fericire. si slobozeste multa inteligenta. Când te
identifici cu mintea nu poti fi foarte inteligent, pentru ca te identifici cu un
instrument, esti restrâns de un instrument si limitele lui. Iar tu esti
nelimitat - esti constiinta.
Foloseste-te de minte, dar nu te
identifica cu ea. Foloseste-o asa cum folosesti alte masini. Mintea e o
masinarie frumoasa. Daca stii s-o folosesti, te va servi; daca nu stii s-o
folosesti si începe ea sa te foloseasca pe tine, e distrugatoare, e periculoasa.
Ea te va baga în belele, în nenorociri, în suferinte si nefericire, pentru ca
masina este un lucru orb. Ea nu are ochi, nu are intuitie.
Mintea nu vede; ea nu face decât sa repete întruna ceea ce i-a fost inoculat.
Seamana cu un computer - mai întâi trebuie sa îl alimentezi. Asta este asa-zisa
educatie, mintea e alimentata continuu cu tot felul de notiuni. Apoi devine un
depozit mare de amintiri si, ori de câte ori ai nevoie de ceva, ea îti
furnizeaza. însa trebuie ca tu sa ramâi stapânul; altfel, ea începe sa te
dirijeze pe tine.
Nu te lasa calauzit de masina; ramâi sofer. Tu
trebuie sa hotarasti directia, tu trebuie sa hotarasti telul. Tu trebuie sa
hotarasti viteza, când sa pornesti, când sa te opresti. Când pierzi controlul si
masina merge de capul ei, esti condamnat.
Eu nu sunt total
împotriva informatiei. Informatia e buna daca e stocata în memorie si poti s-o
gasesti usor ori de câte ori ai nevoie. E periculoasa doar atunci când n-ai
nevoie de ea si ea ti se baga în suflet, te sufoca si te obliga si faci ceva.
Atunci esti o victima, atunci e periculoasa. Altfel, e frumoasa. E un mijloc
frumos, dar nu e scopul.
Am auzit o anecdota.
La
ora de religie, profesorul i-a spus unui elev, Jenkins, o
întrebare:
- Cine a darâmat zidurile
Ierihonului?
Jenkins a raspuns:
- Nu eu,
domnule.
Profesorul s-a suparat. S-a dus la director si i-a
spus:
***
Supunerea presupune prostie; nesupunerea necesita un ordin de inteligenta
ceva mai înalt. Orice idiot poate fi supus - de fapt, numai idiotii pot fi
supusi. Omul inteligent întreaba de ce - "De ce trebuie sa fac asta? Atâta timp
cât nu cunosc motivele si consecintele acestui lucru, nu vreau sa fiu implicat".
Caci daca se implica, devine raspunzator.
Responsabilitatea nu e
o joaca. Este unul din cele mai autentice moduri de a trai - si periculoase -
dar asta nu înseamna nesupunere de dragul nesupunerii. Lucrul asta ar fi iarasi
o idiotenie.
Am auzit o anecdota cu un mistic sufist, Mulla
Nasruddin. Chiar de la început, el a fost considerat un copil "pe dos". Parintii
lui nu stiau ce sa mai faca. Daca îi spuneau "Du-te în dreapta", el se ducea în
stânga. În cele din urma, tatal lui s-a gândit ca, decât sa-si mai bata capul cu
el, era mai bine sa-i spuna invers ce sa faca - daca voiau ca el sa se duca în
dreapta, trebuiau sa-i spuna sa se duca în stânga.
Într-o zi,
traversau râul cu pluta. Pe pluta era si un magar, pe al carui spate era legat
un sac mare cu zahar. Sacul era înclinat spre dreapta, asa ca exista pericolul
ca el sa cada în râu. Trebuia sa ramâna în echilibru pe magar. Dar sa-i spui lui
Nasruddin sa mute sacul spre stânga, ar fi însemnat sa se piarda zaharul - el
l-ar fi împins spre dreapta.
Asa ca tatal i-a spus lui
Nasruddin:
- Fiule, sacul aluneca. Împinge-l spre
dreapta.
si Nasruddin l-a împins spre dreapta.
-
E ciudat, a spus tatal. Pentru prima data, ai fost ascultator.
Nasruddin a spus:
- Pentru prima data, ai fost viclean. stiam ca
vrei sa împing sacul în stânga; am vazut cu ochii mei încotro trebuia împins.
Nici chiar în felul ala subtil n-ai putut sa ma faci sa fiu
ascultator.
Simplul fapt de a te opune ascultarii nu îti împinge
inteligenta mai sus. Ramâi pe acelasi plan. Supus sau nesupus, inteligenta nu se
schimba.
Dupa parerea mea, nesupunerea este o mare revolutie.
Asta nu înseamna sa spui un "nu" categoric în orice situatie. Asta înseamna sa
decizi daca sa faci sau nu cutare lucru, daca e benefic sa-l faci sau nu. Asta
înseamna
****
Mintea încordata se îngusteaza. Mintea relaxata se largeste, prin ea pot sa
treaca mult mai multe amintiri. O minte încordata se îngusteaza atât de mult
încât prin ea pot sa treaca numai câteva amintiri.
Însa de mii
de ani memoria e confundata cu inteligenta. Memoria nu este inteligenta, lucrul
asta trebuie bine înteles.
În India, precum si în tarile arabe,
si în China, Grecia, Italia, toate limbile depind de memorie, nu de inteligenta.
Poti sa ajungi un mare carturar sanscrit fara pic de inteligenta - nu ai nevoie
de inteligenta, ai nevoie de o memorie perfecta. Exact ca papagalul. Papagalul
nu întelege ce spune, dar poate s-o spuna absolut corect, cu pronuntia
corespunzatoare. Poti sa-l înveti orice vrei. Toate limbile vechi depind de
memorie. si tot sistemul de învatamânt din lume depinde de memorie. La examene,
studentul nu este întrebat ceva care sa-i dovedeasca inteligenta, ci ceva care
sa arate ce memorie are, cât tine minte din ce scrie în manuale. Asta e unul din
motivele pentru care mintea omului e înapoiata. El si-a folosit memoria de parca
ar fi fost inteligenta - o confuzie extrem de grava. Pentru ca tine minte si
poate sa citeze din scripturi, omul începe sa creada ca e adult, ca e
atotcunoscator, ca e întelept. Asta e problema.
Eu nu sunt un om cu memorie buna. Efortul pe care îl depun eu
aici are ca scop sa te provoace sa te îndrepti spre inteligenta.
Faptul ca tii minte multe lucruri nu îti ajuta la nimic. Important e cât ai
experimentat tu însuti, câte ai cunoscut personal. Iar ca sa-ti cunosti lumea
interioara, îti trebuie multa inteligenta, memoria nu e de nici un ajutor. Da,
daca vrei sa fii carturar, profesor, pundit, poti sa memorezi scripturile si sa
te mândresti ca stii atât de multe. si altii vor considera ca stii multe dar, în
profunzime, memoria ta nu e decât ignoranta. În fata mea nu poti sa-ti ascunzi
ignoranta. Eu încerc în toate modurile cu putinta sa te aduc fata în fata cu
ignoranta ta, deoarece cu cât îti întelegi mai repede ignoranta, cu atât scapi
mai repede de ea. Iar a cunoaste e o experienta atât de frumoasa încât, în
comparatie cu ea, cunoasterea împrumutata este pur si simplu
imbecila.
Am auzit o întâmplare cu arhiepiscopul Japoniei. El
voia sa converteasca la crestinism un maestru zen. Nestiind nimic despre lumea
interioara, s-a dus la maestru, unde a fost primit cu multa iubire si
respect.
Despre OSHO
Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."
In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.
In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.
O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.
Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."
