„Publicat in 1910, romanul lui Rilke constituie un varf indiscutabil. Starile sunt, aici, pretutindeni, descrise exact, incet, viu, ravasitor de viu; da, ritmurile curg, treptat-treptat, schimbandu-si respiratia, si oferind, de la un rand la altul, surpriza; ineditul, neobisnuitul, exceptionalul fiind cadrul firesc al acestui roman atipic, tensionat, printre obiceiurile casei figurand – daca admitem ca un text epic poate fi aidoma unei case, aidoma unei cetati, aidoma unui continent sau planete abia descoperite – imprevizibilul, si inca o data: imprevizibilul.

Totul este neobisnuit, nou, totul poarta pecetea inevitabilului exceptional, in capul unei presupuse liste unde am inventaria exceptionalul stand atat incercarile malteene de a aborda imblanzind necunoscutul, de a fora, forja, lucra in adancurile propriului eu in plina devenire, cat si personajele care fac parte, volens nolens, din existenta acestui „cunoscator feroce al lumii interioare” (Witold Gombrowicz), Malte: Maman, Sieversen, tata – „maistrul de vanatoare al lui Dumnezeu”, Sophie (dublura feminina a lui Malte), fata din casa, servitorul cu argintaria, pastorul dr. Jespersen, contele Christian Brahe, Mathilde Brahe, micul Erik, batrana contesa Margarete Brigge, bunica lui Malte, care „trebuie sa fi fost o mare doamna”, sambelanul, Abelone cea legata de imaginea, de o frapanta senzualitate, a unicornului…

Pana si viata de la Ulsgaard, gratie penei rilkeene, se transforma mirabil intr-un soi de personaj-fundal cand plin de viata, mustind de surprize, spectacole, groaza copilaroasa si vie (ca in scena in care micul Malte descopera propria mana ca pe una straina, urmarind-o cu respiratia taiata), cand palid, zacand intr-un soi de lancezeala (ca cina de la sapte seara, cu care micul Malte incepe sa se obisnuiasca numai fiindca invata, in vreme ce ia masa, sa-i studieze pe ceilalti).”
Aura Christi