Construit, la fel ca Matusa Julia si condeierul, pe doua planuri, Povestasul (1987) este romanul unui scriitor framintat de rostul lui si al fictiunii in genere. Amintirile naratorului despre un coleg din tineretea universitara, atras irezistibil de o cultura amazoniana, alterneaza cu povestirile pline de poezie ale unui povestas, personaj enigmatic, depozitar al memoriei colective si garant al unei mici comunitati pierdute in selva peruviana.
Confluenta finala a celor doua planuri dezvaluie secreta lor unitate si nevoia absoluta de fictiune a omului, de la individul societatilor primitive pina la exponentul culturilor occidentalizate. O carte-simbol despre nevoia noastra de real magic.

S-a nascut in 1936 la Arequipa (Peru) si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui e mort si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima - experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii (1963). In 1955 se casatoreste cu o matusa, provocand mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se casatoreasca cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si ziarist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel Garcia Marquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa.