Bufonul tarinei Rusiei se insoara. Grotescul se ridica la patrat, monstruozitatea evolueaza la paralele, vorbele de duh iau locul duelurilor princiare. Multimile rad cu hohote, insa intotdeauna cand nu trebuie. Etajul bufonilor conduce Imperiul, dar cel mai important este ca spectacolul sa continue - mereu mai desfranat, pana la anularea lumii care initial parea sa ii ofere, incurajator, contrapunctul.
Socul recunoasterii este urias, si el constituie, bineinteles, miza cartii. Ca parabola politica, romanul pune intrebari incitante despre cine guverneaza, cine este si cine poarta palaria bufonului, legatura dintre stat si statut sau regulile de seductie... retorica. |
