Descrierea cartii Opinia cititorilor

Fragment: Hrana pentru viata

CAPITOLUL I  Teorii

1. Teoria "slabirii“

   • Se bazeaza pe o abordare hipocalorica a problemei – reprezinta cea mai mare gafa stiintifica a secolului XX.
   • Este o pacaleala, o "ipoteza“ fara fundament stiintific real.
   • Nu se poate obtine astfel nici un rezultat serios si durabil.
   • Aceeasi teorie a fost creata de doi medici americani: dr. Newburg si dr. Johnston, de la Universitatea din Michigan; în 1930 acestia sustineau într-o publicatie a vremii ca "obezitatea este mai curând rezultatul unei alimentatii prea bogate în calorii, decât o deficienta a metabolismului“.
   • Studiul lor asupra echilibrului energetic se bazeaza pe un numar limitat de observatii si, mai ales, este realizat pe o perioada prea scurta pentru a avea un fundament stiintific serios.
   • Studiul a fost considerat, înca de la aparitia sa, un adevar stiintific "absolut“ si, de atunci, a fost socotit drept "litera de Evanghelie“.
   • Desi, mai târziu, chiar autorii au emis rezerve serioase asupra concluziilor lor, acestea au fost trecute cu vederea.

       CURA DE SLaBIRE ESTE INUTILA.

   • Curele de slabire sunt unele dintre cele mai curioase si neeficace experiente ale omului.
   • Când, oare, se vor disciplina oamenii pe ei însisi, dar nu numai pentru câteva zile, saptamâni sau chiar luni, pentru a atinge un tel sau ca sa vada ca acest tel este sabotat chiar în minutul în care este atins?
   • Curele nu sunt eficace, pentru ca, pe durata lor, singurul lucru la care te gândesti este ce vei mânca dupa terminarea curei.
   • Cum sa ai succes când te gândesti numai la mâncare?
   • Privarea si, apoi, îndepartarea devin un ciclu vicios.
   • Curele sunt temporare si, de aceea, si rezultatele sunt temporare.
   • Când suntem la cura, sistemele noastre sunt împinse spre revolutie, încercând sa se adapteze la noul regim, iar la încetarea curei ele se readapteaza la vechile tipare. Rezultatul este slabirea functionala (nu pierderea greutatii) a întregului organism.
   • Aproape toate curele se contrazic între ele.
   • Programul pe care vi-l prezint în aceasta lucrare constituie un nou fel de a gândi, un nou mod de a mânca, astfel încât curele devin inutile si învechite.
   Când veti fi pregatiti sa începeti o viata noua, în sensul recomandat de mine în paginile urmatoare,

       OPRITI CURELE DE SLABIRE!

   2. Teoria caloriilor

   Caloria (definita mai putin riguros) este cantitatea de energie necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14° la 15°C.
   Corpul omenesc are nevoie de energie; nu exista pierdere de energie în corpul uman, pentru ca:
   • daca nevoile energetice ale unui individ sunt mai mari decât caloriile pe care acesta le absoarbe, se creeaza un deficit de calorii. Prin urmare, organismul va lua o cantitate de energie echivalenta din grasimile de rezerva, ceea ce duce la o scadere în greutate.
   • daca nevoile energetice sunt mai mici decât caloriile absorbite, rezulta un excedent de calorii, care se va stoca sub forma de grasimi de rezerva. Aceasta (explicatie) logica rezulta dintr-o ecuatie inspirata din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.

   Argumente contra

   De ce nu se produce pierderea în greutate, desi se reduce aportul de calorii?
   Majoritatea celor cu o greutate excesiva considera ca pentru a pierde kilogramele în plus trebuie sa reduca aportul de calorii.

   GRESIT!

   Pierderea greutatii – în atare conditii – are loc, dar fenomenul este efemer. Acesta este în realitate motivul pentru care majoritatea doctorilor, printre care nu-i putem uita pe dieteticienii Newburg si Johnston, se însala în observatiile lor, întrucât studiile efectuate pe diversi subiecti au acoperit o perioada de timp foarte mica.
   Ce se întâmpla în realitate?
   Sa presupunem ca numarul de 3.000 de calorii este suficient pentru nevoile zilnice ale unui individ si, timp de ani sau zeci de ani, organismul respectiv a fost "educat“ ca aportul caloric a fost realizat în functie de aceasta necesitate. Aici, apare domnul doctor X, care îi prescrie individului nostru un regim caloric cu 1.000 de calorii mai putin. Pentru o perioada de timp, aceasta mie de calorii va fi luata de catre organism, într-adevar, din rezerva de grasimi a acestuia. Deci, în aceasta perioada, se va constata o pierdere în greutate. În acelasi timp, organismul subiectului nostru – realizând ca aportul caloric a devenit de doar 2.000 calorii, fata de cele 3.000 de dinainte – va fi îndemnat de catre instinctul de supravietuire sa îsi ajusteze, cât se poate de rapid, necesitatile energetice la nivelul aportului. Din acest moment, organismul a învatat ca nu i se vor da decât 2.000 de calorii, deci el nu va mai consuma decât 2.000 de calorii. Din acest punct, pierderea în greutate va fi întrerupta.
   Acelasi instinct de supravietuire va merge mai departe, împingând organismul la o prudenta marita, aceasta materializându-se prin faptul ca organismul îsi va face din nou rezerve. Realizând ca nu mai primeste mai mult de 2.000 de calorii, îsi va diminua necesitatile energetice pâna la, de exemplu, 1.600 de calorii, iar diferenta de 400 o va stoca sub forma de grasimi de rezerva. Astfel, paradoxal, pacientul nostru va mânca mai putin, dar va începe sa se îngrase iar. Cu siguranta, multi dintre cei care cititi aceste rânduri ati simtit pe pielea dumneavoastra sau ati întâlnit printre cunostintele pe care le aveti obezi care mureau de foame. Nu trebuie sa mentionez ca acest fapt este evident în mod deosebit la sexul feminin. Am întâlnit, în foarte multe cabinete psihiatrice, femei a caror depresie nervoasa are la baza tocmai aplicarea acestei teorii a caloriilor. Imediat ce se angreneaza în acest cerc infernal, ele devin dependente, deoarece realizeaza ca orice întrerupere a respectivei "diete calorice“ va duce la o noua crestere în greutate, mai mare decât cea initiala. Ba, am întâlnit o situatie ilara în care pacienta, moarta de foame, se îngrasa în continuare, iar dieteticianul o acuza ca nu respecta prescriptiile sale, mâncând pe ascuns. Pentru ca dementa sa fie totala, în America de exemplu (dar nu numai), au aparut dieteticieni care organizeaza sedinte de terapie de grup, unde saracii obezi vin si îsi declara public pierderea în greutate în ovatii prelungite, ori acumularea de kilograme, lucru sanctionat de catre participantii la sedinta cu fluieraturi, huiduieli si asa mai departe… Consider aceste terapii ca fiind de o cruzime iesita din comun, nefacând altceva decât sa îmi aminteasca de faimoasele sedinte de pe vremea regimurilor totalitare. Am constatat, de asemenea, ca la majoritatea oamenilor în halate albe (cu foarte mici exceptii), cultura stiintifica în materie de nutritie este la nivel simbolic. Am avut pacienti, chiar din rândul acestor "specialisti“ care, de-abia la acest stadiu, au ajuns sa se intereseze de nutritie în adevaratul sens al cuvântului.
   Din pacate, în rândurile majoritatii oamenilor a fost lasata sa se amplifice ideea conform careia teoria caloriilor ar avea un fundament stiintific real. Astfel, aceasta teorie a dobândit autoritate si constituie deja un concept cultural esential al civilizatiei noastre occidentale. Uitati-va în jurul dumneavoastra si veti constata ca, în majoritatea restaurantelor, pizzeriilor, cafenelelor, ba chiar si în popotele militare, se afiseaza numarul de calorii al fiecarui produs comercializat. Analizati continutul majoritatii revistelor adresate femeilor si veti constata ca sunt inserate spatii ample în care acestea propun retete de slabire bazate pe ingerarea a cât mai putine calorii, de genul: o banana la micul dejun, un biscuit (dar nu prea mare) la prânz, un sfert de ou si o maslina seara. Alt motiv pentru care aceasta teorie a caloriilor a prins atât de adânc la marele public a fost acela ca a fost sustinut de o campanie publicitara extraordinara, reducerea caloriilor devenind astfel o uluitoare miza economica. Exploatarea acesteia a ajuns deja la un asemenea nivel, încât a creat un adevarat lobby ai carui beneficiari sunt industria alimentara si satelitii acesteia.
   Am insistat asupra acestor lucruri deoarece, urmând metoda pe care v-o recomand în prezenta carte, veti fi profund tulburati, fiindca tot ceea ce va propun va aparea în totala contradictie cu ceea ce stiati pâna acum.
   Daca nu va este clar, va propun o metoda de a întelege, foarte veche si la îndemâna: mai cititi înca o data capitolul prezent!