Sven Hassel: Dindaratul nostru auziram larma si strigate. In vreme ce noi ne repezeam înainte, Micutul si Legionarul se oprira sa astepte, ascunzandu-se în frunzisul des al tufisurilor. Cei patru ostasi rusi soseau în goana. Erau tineri de tot. Purtau petlitele verzi ale trupelor NKVD. Pe piept le atârnau decoratii. Erau soldati curajosi, dintr-aceia carora le placea vânatoarea si le placea sa ucida.

Se ivira acolo, unde drumul facea un cot. Legionarul arata cu degetul gros spre pamânt. Micutul radea. Armele lor automate scuipara simultan foc.

Micutul tragea din picioare, cu pusca-mitraliera lipita de sold; tot corpul sau de urias vibra sub violenta reculului. Legionarul fredona: Vino, dulce moarte, vino...

Rusii se prabusira cu capul înainte. Când focul înceta, mai miscau doar doi. Micutul le dadu lovitura de gratie. Era o practica ce dura cam de un an, caci si pâna cei grav raniti continuau sa lupte.