Mai este posibil, dupa American Psycho, un German Psycho si poate chiar un Italian Psycho sau French Psycho? Raspunsul este cu siguranta afirmativ, pentru ca prin prezentul roman ne situam pe terenul fictiunii, si nu pe cel al psihiatriei, care ar avea nevoie de variatiuni etnice suficient de semnificative ale nebuniei criminale pentru a le înregistra în categorii separate. Scriitorul, ca si pictorul sau compozitorul, încearca doar sa ne transmita impresia pe care i-o provoaca o felie de viata.

German Psycho are toate calitatile unui excelent thriller: suspansul întretinut de întrebarea „cine este criminalul?", neasteptate rasturnari de situatie, spaima si chiar groaza provocate de cruzimea raufacatorului. Adevarata performanta scriitoriceasca rezida însa în capacitatea de a reconstrui si transmite cititorului imaginea lumii interne a psihopatului în care interiorul si exteriorul se amesteca pâna la indistinctie.