1877. Butoiul cu pulbere al Europei a luat foc: Rusia si Imperiul Otoman se afla in stare de razboi. Erast Fandorin, acum atasat la Corpul diplomatic si proaspat eliberat din prizonierat, face cunostinta pe front cu frumoasa Varea Suvorova, o telegrafista cu idei revolutionare. Cand logodnicul fetei este acuzat de spionaj, Fandorin se implica fara sa vrea intr-o ancheta care nu promite mari surprize. Curand, realitatea intrece orice inchipuire.

Un roman pasionant, in care intrigile tipic balcanice si manevrele politicii orientale alcatuiesc un hatis de nepatruns, personajele discuta depre haremuri si drepturile femeilor, iar crimele din spatele frontului influenteaza direct operatiunile militare. Aviz cititorului: Varea isi face cumparaturile la Bucuresti, iar printre suspecti se numara si un colonel roman.

Akunin suta la suta.

"Daca Gogol ar fi scris despre Erast Fandorin, ar fi semnat fara indoiala B. Akunin... Prekrasno -- super!"
(Lexikon der Kriminalliteratur)

"O multime de personaje excentrice si nenumarate surprize... Demn de Christie, Collins si Conan Doyle."
(The Washington Post Book World)

"Scris cu o concizie eleganta si cu o eficienta impecabila, un fel de Alexandre Dumas reconstruit."
(Madame Figaro)

„Cand eram copil, nu exista nici un personaj rus pe care l-as fi putut imita. Eram fie d'Artagnan, fie Sherlock Holmes, fie alt blestemat de strain. Cand ai unsprezece sau doisprezece ani, nu poti pretinde ca esti un erou din Turgheniev. Si ce faci atunci? Bocesti? Te plangi? Eu am abordat problema in mod stiintific. Am luat cate putin din fiecare erou al literaturii ruse pe care il admir. Zece la suta din Andrei Bolkonski (Razboi si pace), zece la suta din printul Miskin (Idiotul), zece la suta din Peciorin (Lermontov). Apoi am completat reteta cu ingredientele mele secrete si am amestecat bine.“
(Boris Akunin)

Fragment:

-- Asadar, cum sa va spun, „madame“ sau „mademoiselle“? o intreba, strambandu-si dizgratios buzele, locotenent-colonelul de jandarmi, un individ negru ca un gandac. Nu suntem la bal, ci la statul-major al armatei, si nu ma aflu aici ca sa va fac complimente, ci ca sa va interoghez, asa ca aveti bunatatea si nu-mi umblati cu tertipuri.

Locotenent-colonelul, pe numele lui Ivan Haritonovici Kazanzaki, nu voia, hotarat lucru, sa se puna in situatia Varei si se contura tot mai limpede perspectiva deportarii ei fortate in Rusia. Ajunsesera in ajun la Tareviti, abia spre seara. Fandorin plecase pe data la statul-major, iar Varea, desi pica din picioare de oboseala, isi pusese mai intai tinuta in ordine. Surorile de caritate din unitatea sanitara a baronesei Vreiskaia ii dadusera imbracaminte, ii incalzisera apa, si Varea se ingrijise mai intai de sine, apoi se prabusise pe unul din priciurile infirmeriei -- noroc ca nu erau aproape deloc bolnavi in saloane. Intalnirea cu Petea fusese amanata pentru a doua zi, pentru ca la ora acelei importante discutii se cuvenea sa fie pe deplin pregatita.

Si totusi, in zori, Varei nu i se daduse timp sa-si faca somnul. Aparusera doi jandarmi cu coifuri pe cap, inarmati cu carabine, si o condusesera pe „tanara care-si spune Suvorova“ direct la Sectia speciala a Diviziei de Vest, fara a i se ingadui macar sa se pieptene ca lumea.
Iar acum, incerca de ore in sir sa-i explice acestui calau cu obraz ras si sprancene stufoase, imbracat in uniforma albastra, natura relatiilor care o legau de criptograful Piotr Iablokov.
-- O, Doamne, dar chemati-l pe Piotr Afanasievici, va va confirma el insusi totul, repeta Varea, la care locotenent-colonelul riposta:
-- Toate la timpul lor.
Pe jandarm il interesau cu deosebire amanuntele privind intalnirea cu „persoana care-si spune Fandorin, consilier titular“. Kazanzaki facuse insemnari si despre Yusuf pasa din Vidin, si despre cafeaua insotita de conversatii in limba franceza, si despre libertatea castigata la table. Locotenent-colonelul se inviorase mai cu seama atunci cand aflase ca voluntarul vorbise turceste cu basbuzucii si voise neaparat sa afle in ce fel anume vorbise, balbait sau nu. Numai clarificarea acestei aberatii le luase, probabil, cel putin o jumatate de ora.
Iar cand Varea se afla pe punctul de a izbucni intr-o criza de isterie uscata, fara lacrimi, usa colibei de chirpici in care isi avea sediul Sectia speciala se dadu brusc de perete si intra, sau mai curand navali, un general cu alura de persoana foarte importanta, cu ochii bulbucati autoritar si cu favoriti grandiosi.
-- General-aghiotant Mizinov, anunta el cu voce puternica inca din prag, privindu-l sever pe locotenent-colonel. Kazanzaki?
Luat prin surprindere, jandarmul sari in pozitie de drepti si incepu sa molfaie din buze, iar Varea il tintui cu privirea pe cel mai faimos satrap si calau al libertatii, cum trecea in ochii tineretului progresist Lavrenti Arkadievici Mizinov, seful Sectiei a treia si comandantul Jandarmeriei.
-- Da, sa traiti, excelenta voastra, raporta ragusit prigonitorul Varei. Locotenent-colonel in corpul Jandarmeriei Kazanzaki. Inainte de asta am servit la Directia Chisinau, acum am fost numit la conducerea Sectiei speciale de pe langa statul-major al Diviziei de Vest. Tocmai interogam o arestata.
-- Cine e? ridica generalul o spranceana, privind-o dezaprobator pe Varea.
-- Varvara Suvorova. Sustine ca a venit in interes privat, pentru a-si intalni logodnicul, criptograful Sectiei operative Iablokov.
-- Suvorova? intreba cu interes Mizinov. Nu cumva suntem rude? Strabunicul meu pe linie materna se numea Aleksandr Vasilievici Suvorov-Rimnitki.
-- Sper ca nu suntem rude, i-o taie Varea.
Satrapul surase intelegator si nu-i mai acorda arestatei nici o atentie.
-- Asculta, Kazanzaki, nu-mi impuia capul cu prostiile astea. Unde-i Fandorin? In raport scrie ca e la voi.
-- Intocmai, sa traiti, e retinut sub paza, raporta locotenent-colonelul, si adauga, coborand vocea: Am temei sa banuiesc ca este chiar mult-asteptatul nostru musafir, Anwar efendi. Totul se potriveste perfect, excelenta voastra. Cat despre zvonurile despre Osman pasa si Plevna, sunt dezinformari crase. Dar ce lucratura abila...
-- Dobitocule! racni Mizinov la el, si atat de cumplit, incat capul locotenent-colonelului se ingropa intre umeri. Adu-l imediat aici! Misca!
Kazanzaki iesi ca vantul, Varea se ghemui pe scaun, dar generalul, agitat la culme, uitase de ea. Pufni intruna zgomotos si batu nervos cu degetele in masa pana in clipa in care locotenent-colonelul se intoarse cu Fandorin.