Prin povestea frumoasei Irina (simbolul frumusetii ruse devine în roman o prostituata!, Erofeev anuntând în felul acesta schimbarea rolului frumusetii în lumea contemporana), provinciala care a venit la Moscova si lucreaza la o casa de moda, acum prostituata de lux, cititorul este transpus într-o lume întunecata, grotesca, a sexului, violentei si mortii. Eroina însasi îsi dezvaluie numeroasele ipostaze: cedeaza primului venit, dar viseaza la un sot fidel, pozeaza pentru o revista porno, dar are un suflet pudic, este sordida si nobila, mama nerealizata si prostituata perfecta. În urma cu 13 ani fusese violata de propriul tata si acum cauta, în spirit freudian, „barbatul vietii sale”…

„Un bestseller în Rusia, acest splendid roman de debut este remarcabil pentru curajoasa, chiar exuberanta explorare a erotismului si pornografiei, teme tabu în Uniunea Sovietica.” (Publishers Weekly)

***********

In 1970 absolva Facultatea de Filologie a Universitatii de Stat din Moscova. Pana in 1973 face un stagiu de pregatire postuniversitara la Institutul de Literatura Universala. Un eseu despre creatia marchizului de Sade, publicat in 1973, si aduce o oarecare notorietate. In 1975 sustine teza de doctorat "Dostoievski si existentialismul francez". Publicarea in 1979 a almanahului samizdat "Metropola" are ca rezultat excluderea sa din Uniunea Scriitorilor. Reuseste sa publice primele sale texte de proza abia in 1988. Eseul sau "Parastas pentru literatura sovietica" (1989) provoaca polemici aprinse. In 1990 si apare romanul "Frumoasa rusa", best-seller tradus in 26 de limbi. Erofeev este autorul volumului de eseuri "In labirintul problemelor blestemate" si al romanelor "Cinci rauri ale vietii", "Barbatii", "Dumnezeul X". A publicat eseuri despre creatia lui Gogol, Dostoievski, Cehov, Tolstoi, Proust, Camus, Nabokov, Sartre. Este primul editor al lui Nabokov in rusa. Semneaza eseuri, articole, interviuri in revistele "Ogoniok", "Trud", "Die Zeit" (Germania), "New York Review of Books" si "New Yorker" (SUA).

Dupa cum afirma ziarul „Nation” de la Washington, „volumul este o veriga fireasca în lantul dezvoltarii nefiresti a literaturii ruse“. Tradus în 34 de limbi, i-a adus lui Erofeev reputatia de „demn discipol al lui Nabokov”.