Istoria extraordinara a unei treziri spirituale: Richard Moss, ce este doctor în medicina, a trecut printr-o întîmplare care i-a schimbat viata. Într-o buna zi, un fluture negru i s-a asezat pe frunte. Din clipa aceea, întreaga realitate s-a întors pe dos, iar el a fost aruncat la un nou nivel al constiintei, la care explicatiile obisnuite ale vietii nu mai erau valabile.
"Fluturele Negru" este o invitatie la creativitate fundamentala, la schimbare esentiala, nu doar a ideilor, ci si a temeiului însusi al vietii noastre. Ea ne cheama la vitalitate radicala, la limita maxima a constiintei si la o viziune impresionanta a potentialului conditiei umane.
Cartea este o explorare provocatoare a procesului de transformare a constiintei, care ni se întîmpla tuturor. Doctorul Moss cerceteaza impactul transformarii asupra culturii, punînd sub semnul întrebarii supozitiile noastre cu privire la sanatate, sexualitate, razboi, cresterea copiilor si - cel mai important - felul cum abordam viata. Avem de-a face cu o simfonie a misterului si frumusetii, care-si trage energia din secretele noastre cele mai întunecate.

Introducere: o invitatie la transformare radicala ... 8

1. Fluturele negru ... 26

2. Întelegerea ignorantei ... 52

3. Intentie, consacrare si iubire neconditionata ... 58
O schimbare a consacrarii ... 64

4. Momentul transformator ... 71
Dimensiunea energetica ... 73
Un exercitiu de transcendere a sinelui ... 79
Sfânta taina a clipei ... 84
O nota noua a fiintarii ... 91

5. Continuarea povestii Laurei ... 94

6. Catre o psihologie a energiei ... 115
Intesitate si implicare creativa în transformarea sentimentelor ... 123
Lucrul cu întregul sistem corp-minte ... 126
A învata sa transformam energii si o experienta de exorcism ... 132
Importanta înradacinarii terestre si problema hipersensibilitatii ... 143
Dincolo de pozitiv si negativ ... 149

7. Sistemul divin corp-minte si canalizarea mediumnica a vocii ... 155

8. Cântecul Theodorei ... 171

9. Gânduri despre cancer si schizofrenie ... 186
Cancerul si schizofrenia: procese ale unei energii inalte ... 191
Fumatul si deschiderea energetica ... 198
Asimetria schizofreniei ... 200
Cancer, schizofrenie si transformare colectiva ... 206
Înca o privire asupra cazului Theodorei ... 210
Misterul desteptarii ... 211

10. Perturbare versus transformare ... 214
Medicina traditionala: perturbarea ... 222
Substantele psihedelice si transformarea ... 226
Vitalitate si suferinta ... 229

11. Potentialul transformator al terapiilor populare si al invataturilor spirituale ... 232
Transformare si nevoia de a obtine rezultate ... 236
Îmbratisarea paradoxului ... 241

12. Relatia neobstructionata ... 253
O relatie neobstructionata ... 258
Rolul celui care provoaca desteptarea ... 261

13. Poarta singuratii ... 266

14. Cercul rezonantei si Meditatia sacra ... 280
Meditatia sacra ... 286
Explorarea principiului relatiei ... 295

15. Energia sexuala si provocarea intimitatii ... 301
Sexul si jocul atentiei ... 305
Tensiunea transformatoare a sexualitatii si spiritualitatea ... 310
Bolile ciclicitatii sexuale ... 315
Largirea cercului ... 324
De la nastere la renastere ... 327
Marele cerc al vietii ... 332

16. Energiile înalte si copiii ... 340
Sustinerea constiintei spirituale ... 345
Nevoia de coerenta energetica a copilului ... 351
Cum devenim modele pentru maturitate ... 360

17. Dincolo de razboi ... 366

18. Vitalitatea radicala ... 381
"Sa fie lumina!" ... 385
Trecerea dincolo de zona de mijloc ... 390
Calea posibilului ... 395
Renastere-moarte launtrica - o invitatie la transformare ... 402
Voua, iubitilor ... 409

Fragmente

...
E usor de numit lucrurile: soarele, cerul, automobilul, sotul meu, serviciul meu, asta e bine, asta e rau si asa mai departe. Dar daca încerci sa raspunzi la întrebarea "Cine sînt eu?", vei constata ca nu exista nici o denumire simpla, nici o afirmatie care sa se potriveasca pe deplin. Privim, si în cîmpul atentiei noastre apar mereu senzatii, sentimente, idei, credinte, dar nu vedem niciodata sinele cunoscator aflat la baza tuturor acestora. Putem eticheta orice lucru pe care îl percepem sau gîndim si, în acest sens limitat, îl cunoastem, dar nu-l putem cunoaste în acelasi mod pe cel care cunoaste. Este asemenea principiului incertitudinii din mecanica cuantica, unde, conform conventiilor referitoare la miscare si pozitia geometrica, este imposibil sa determinam simultan pozitia si viteza unei particule. Daca stim unde se afla, nu stim cît de repede se misca, iar daca-i cunoastem viteza, nu-i putem stabili pozitia. Gîta vreme ne mentinem la nivelul subiect-obiect al constiintei putem avea o cunoastere relativa a lucrurilor, dar nu vom putea niciodata cunoaste întregirea. Aceasta este provocarea oferita de procesul de transformare: a face din subiect si obiect o unitate.
Cunoasterea directa vine prin intermediul identitatii, prin A Fi Contopiti cu noi însine, astfel încît sa traim transcenderea constiintei subiect-obiect. La asta se referea Iisus cînd vorbea despre Împaratia Cerurilor într-un pasaj din Evanghelia dupa Toma: "Cînd vei face ceea ce e înauntru sa fie la fel cu ceea ce e afara si ceea ce e sus sa fie la fel cu ceea ce e jos [...] atunci vei intra în Împaratia Cerurilor." Aici, pentru prima data, ne împacam cu lumea noastra si ne conectam la ea printr-o vie reciprocitate a vitalitatii.
Constiinta noastra obisnuita îsi are radacinile în aparenta, nu în Realitatea aflata la baza ei. Taina sfînta a ignorantei este un mod de a vorbi despre un nou tip de atentie care începe sa desfiinteze aceasta separare. înaintînd prin viata, recunoastem realitatea relativa a experientei noastre. Forta constrîngatoare a intelectului exterior începe sa se întoarca înapoi catre sursa ei, constiinta nediferentiata. Este ca si cum am intui: "Cine sînt eu, ca aceasta experienta sa fie a mea?" Efectul consta într-o subminare subtila a atitudinii noastre obisnuite. În momentul fuziunii dintre experienta noastra si "eul" care o face posibila, trecem la un nou nivel al energiei si întelegerii. Din punct de vedere obiectiv, lumea este aceeasi. Totusi, în ea patrunde sentimentul unei noi semnificatii si prezente.
Din punct de vedere practic, exista o multime de lucruri pe care le cunoastem si de care putem fi siguri. Dar aparenta de cunoastere si certitudine în sensul obisnuit înseamna întotdeauna ca operam într-un context restrîns. Am construit o granita relativa în jurul experientei noastre. De exemplu, în matematica electrodinamicii cuantice, ecuatiile ajung utile pentru tehnologia practica numai dupa ce se scot toate simbolurile infinitului. Acest proces de sacrificare a adevarului în scopuri practice este numit normalizare. În mod similar, indiferent la care nivel al constiintei am functiona, el este întodeauna normalizat în raport cu misterul mai vast al vietii. Aceasta normalizare inconstienta, inerenta din cauza ca functionam doar la cîteva dintre nivelurile probabil infinite ale constiintei, ne da posibilitatea sa actionam si sa ne gîndim ca stim ce...

********

Este crucial sa întelegem ca problemele noastre nu pot fi rezolvate la acelasi nivel al constiintei din care provin; pentru asta trebuie sa avansam la un nivel mai înalt de energie. Multe dintre problemele vietii izvorasc din functionarea autonoma a diferitelor moduri ale constiintei. La nivelul obisnuit de energie, gîndirea si simtirea tind sa ramîna separate. Ne gîndim un lucru, iar el da nastere unui sentiment (sau invers) care genereaza, la rîndul lui, gînduri noi. Gîndirea poate sa mearga numai pîna într-un anumit punct înainte sa se întoarca la ea însasi si sa înceapa sa se învîrta în cerc, proces ce poate deveni foarte perturbator atunci cînd energia noastra se intensifica si noi sîntem prinsi ca într-o capcana în capul nostru, Trebuie sa trecem la alt mod de activare si exprimare energetica pentru a elibera energia dintr-un asemenea ciclu. în miscarea fizica sau în interpretarea unui cîntec care transcende gîndirea sau emotia luate separat exista o non-rationalitate intrinseca. Putem întelege cum ni se misca corpul doar pîna într-un anumit punct, dupa care ajungem la locul în care miscarea este initiata dintr-un alt spatiu al constiintei, pe care nu-l putem masura sau recunoaste. Astfel, a permite corpului sa se exprime liber si neinhibat în dans sau în munca fizica confera spatiu pentru o întelegere la care nu se poate ajunge direct, prin gîndirea rationala. Afectivitatea face acelasi lucru. De exemplu, nu ne putem imagina moartea cu ajutorul gîn-durilor, dar doliul ne aduce într-o relatie mult mai imediata, inexprimabila, cu moartea. întregul nostru corp participa la asta, fapt cu un mare potential de vindecare.
Miscarea catre un nivel mai înalt de energie este o miscare catre unificarea psihicului, astfel ca trairile afective, ideile, senzorialitatea si simtul întregului, aflat cu adevarat dincolo si mai presus de perceptia noastra asupra realitatii, încep sa fuzioneze. La un nivel inferior de energie, intelectul tinde sa opereze separat de simtamintele mai profunde. Traim în limitele ideilor si emotiilor, fapt ce confera vietii noastre o anumita fragilitate. Atunci cînd energia psihicului se intensifica, asa cum se întîmpla pe parcursul interpretarii unui cîntec în momentul în care procesul se desfasoara fara efort si fara timiditate, exista suficienta energie pentru a aduce laolalta intelectul si starile afective profunde. De obicei, aceasta experienta este descrisa ca deschiderea inimii si revarsarea în noi a dragostei de viata. Pret de cîteva clipe, simtim ca întelegerea, afectivitatea si gîndirea sînt unite într-o constienta care le cuprinde pe toate. Daca la nivelul de energie la care aceste moduri tindeau sa ramîna separate s-a creat un comportament nevrotic, el va putea fi înteles acum si se va produce o "vindecare".

*********

O celula canceroasa are metabolism intens, se divide rapid si, prin urmare, ramîne imatura si slab diferentiata. Daca ne gîndim ca energiile mai înalte (impulsul transformator) cauta sa fie exprimate prin vitalitate întrupata, poate ca aceasta celula imatura este mai capabila sa reactioneze la energia stimulatoare decît o celula matura, care si-a pierdut în buna parte aceasta libertate. Gama energiilor la care poate sa reactioneze o celula matura este strict limitata; altfel, ea n-ar putea sa-si joace rolul special în functionarea întregului.
Poate celula canceroasa nu se diferentiaza, deoarece acest lucru ar însemna degradarea ei la un sistem de energie inferior. Cu alte cuvinte, energia mai înalta are libertatea de a se exprima la nivelul primitiv celular doar pentru ca vitalitatea este atît de adînc înradacinata în corp ca întreg. Ne putem imagina acest lucru ca pe o bariera dimensionala între procesul canceros si asa-numitul corp normal. Cancerul nu se va diferentia, pentru ca a face acest lucru ar însemna sa coboare pe o treapta de energie inferioara. Asta nu e posibil. Ar fi ca si cum am încerca sa facem caldura sa treaca de la un obiect rece la unul mai cald. Astfel, e nevoie ca întregul organism sa ajunga la o energie mai înalta. Gînd se întîmpla acest lucru, corpul cu energie înalta absoarbe rapid si elimina tesutul anormal, iar impulsul pentru continuarea cresterii aberante înceteaza, fiindca maturizarea nu mai implica degradarea.
Putem evalua mai departe energia procesului canceros urmarind cantitatea de energie necesara pentru a-l aborda din perspectiva noastra conventionala. Deoarece refuzam sa vedem ca boala canceroasa reprezinta propria noastra vitalitate care-si cauta o modalitate de exprimare, continuam sa-1 atacam ca si cum ar fi altceva. Gînditi-va la miliardele de dolari...