In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in ambele tabere inamice au avut loc experiente pentru punerea la punct a unor noi arme „definitive“. Cea mai ciudata dintre aceste arme a fost poate testata in arsenalul de la Philadelphia, in anul 1943. Primele zvonuri despre experienta s-au raspandit in anii cincizeci. US Navy a dezmintit imediat dar, mai tarziu, cateva anchete par sa fi aratat ca ceva foarte ciudat s-a produs in 1943 in largul coastelor americane.

Inceputurile

Dupa toate aparentele, proiectul ar fi inceput in anul 1931, sub conducerea lui John Hutchinson, decan al Universitatii din Chicago, In 1932, Einstein ar fi demisionat din cadrul proiectului din motive personale si nedeterminate. Conducerea ar fi fost luata, in 1934 de Nikola Tesla. In 1940 a fost realizata prima incercarea de invizibilitate, reusindu-se disparitia unei nave fara personal la bord. Tesla a avertizat imediat despre gravele probleme care ar fi putut surveni daca pe nava s-ar afla personal in momentul activarii bobinelor lui Gauss. Marina, dornica de noi experiente, nu a vrut insa sa accepte nici o amanare, fapt ce l-a facut pe Tesla, care nu dorea distrugerea de vieti omenesti, sa paraseasca definitiv proiectul in 1942.

Experimentul

In 1943, conducerea proiectului a fost incredintata doctorului von Neumann, aflat in fruntea unei echipe formate din doctorii Gustoff, Clarkson, David Hilbert si Henry Levinson. Albert Einstein a fost invitat si el sa participe la proiect. Obiectivul era continuarea investigatiilor in problema invizibilitatii fiintelor omenesti, dupa cea a navelor.

Testul de invizibilitate din 1943 a fost realizat cu nava USS Eldrige (sau DE 173), avand echipaj la bord. Nava a disparut de la cheiul din Philadelphia, parasind continuumul spatio-timp si intrand in hiperspatiu vreme de patru ore. Nava a reaparut la baza Marinei din Norfolk (Virginia), la mai bine de 640 km, ca sa revina apoi la Brotherly Love, unde era amarata.

Aceasta experienta s-a dovedit dezastruoasa pentru oameni; cei mai multi membrii ai echipajului au murit instantaneu, unii parca intrau sau dispareau din realitate ca niste fantome, iar altii au fost definitiv pierduti in continuumul spatio-timp. In octombrie, Marina, intelegand ca exista o problema reala cu personalul, a oprit proiectul.

Doctorul Manson Valentine, prieten si coleg al doctorul Morris Jessup, faimosul astronom si cartograf al Lunii, care a avut relatii cu Biroul de Cercetari Navale in urma acestei experiente, a notat cateva dintre incidentele cele mai remarcabile ale Experimentul Philadelphia, asa cum si-a putut aminti din corespondenta avuta cu Jessup (care s-a sinucis in mod inexplicabil in 1959).

Dupa spusele doctorului Jessup, scopul Experimentului Philadelphia a fost sa dovedeasca efectul unui puternic camp magnetic asupra unei nave si a echipajului. S-a ajuns la acest rezultat recurgandu-se la generatoare magnetice (derivate din sistemul lui K.F. Gauss). Au fost utilizate generatoare cu curent pulsator si nepulsator. Curand, intreaga nava a fost acoperita de o ceata ciudata si, impreuna cu echipajul, a inceput sa dispara vederii celor care se aflau pe chei, pana cand a mai ramas vizibila doar linia de plutire. Ulterior, contratorpilorul ar fi aparut la Norfolk, ceea ce poate ca era rezultatul unei incercari de navigare invizibila comportand un fenomen de deviere a timpului.

S-a format un camp de invizibilitate sferic, care lasa sa se intrezareasca depresiunea cauzata de nava in apa. Odata cu intensificarea campului de forta, unii membrii ai echipajului au inceput sa dispara; acestia nu au mai putut fi regasiti decat prin contact fizic si au redevenit vizibili doar printr-o tehnica constand in asezarea mainilor deasupra capului lor. Conform zvonurilor, unii oameni au fost spitalizati, altii au murit si altii au prezentat dereglari mintale.

In concluzie, rezultatul s-a dovedit stupefiant, in pofida efectelor nefaste asupra echipajului. De la inceputul experientei s-a manifestat o lumina verde, vaporoasa, spre stupoarea celor care asistau la experienta.

Mai departe…

In 1947, proiectul Philadelphia a fost reactivat sub numele de proiectul Phenix, condus tot de von Neumann, la Brookhaven National Laboratory, unde s-au continuat testele de deplasare in timp. Mai tarziu, experientele s-au repetat in cadrul proiectului Montauk.

In pofida martorilor si a marturiilor, US Navy nu a vrut sa vorbeasca niciodata despre Experimentul Philadelphia, dezmintind in mod oficial experiente sau cercetari asupra invizibilitatii.