Dulcea plictiseala este al doilea roman scris de Françoise Sagan, la fel de provocator si de indraznet pentru vremea lui pe cât fusese succesul mondial Bonjour, tristesse.

Dominique se indragosteste de un barbat casatorit, Luc, unchiul iubitului ei. Ea descopera astfel simplitatea unei aventuri extraconjugale, nepasarea, satisfactia, dar si singuratatea si adulterul. Sagan nu ezita sa zugraveasca naivitatea si vulnerabilitatea acestei relatii, punând in lumina cu cinism trama, fara sensibilitate excesiva. Dar descrierea sentimentelor fiecarui personaj este o reusita de-a dreptul incredibila.

Suntem induiosati de Dominique, ca in fata unor emotii adolescentine, nu ca primii cititori, care au fost socati de „amoralitatea“ romanului.

*****

Citind ce scrie Françoise Sagan in Derriere l'epaule, unde autoarea isi trece in revista opera, aflam despre o intâlnire determinanta cu un barbat cu „ochii cenusii, aerul obosit, aproape trist“. Si atunci: „Literatura si viata au inceput sa se confunde“. Acest barbat a fost Guy Schoeller, un editor, iar daca eroina din Dulcea plictiseala spune ca a iubit un barbat si a trait o poveste simpla, pentru care n-avea de ce sa faca nazuri, in viata reala se pare ca Sagan chiar a facut nazuri!