Din Bucurestii trasurilor cu cai. Povestiri desuete
Paul Emil Miclescu stia o multime de istorii de demult, auzite in familie sau traite de el insusi si e norocul nostru ca n-au disparut odata cu detinatorul lor. Le-a pus pe hartie cu un har al concretului, pentru portretistica si atmosfera, cu o bonomie si un umor, incat nu poti sa nu te gandesti la dansul cu drag in timp ce citesti, ca la un om viu.
Paul Emil Miclescu a trait aproape cat veacul 20, din 1901 pana in 1994. Descindea din mari familii boieresti - Grecianu si Miclescu, inrudite cu floarea aristocratiei romane si nu numai (mama lui era nepoata contelui Kiseleff, iar pe linie paterna avea un strabunic francez, inalt ofiter in armata lui Napoleon).
Evocandu-si, mereu prin anecdote fermecatoare, bunicii, parintii, rudele si lumea acestora, traiul lor cotidian in secolul 19 si inceputului secolului Xx, arhitectul le leaga mereu, cu verva, de istoria Capitalei in care locuiau, de modernizarile la care a asistat, de la tramcarul din zorii veacului, la inaugurarea, in 1912, a liniei de tramvai electric ce lega Oborul de Gara de Nord, si de la evolutiile lui Aurel Vlaicu la aerodromul de la Cotroceni, la "trasurile automobile" comandate in Franta.
Apar in paginile cartii si nume foarte cunoscute - Delavrancea, Stefan Luchian, George Enescu, Elena Vacarescu, doctorii Ion Cantacuzino si Matei Bals, Al. Rosetti s.a. - cu totii in ipostaze inedite si intr-o lumina joviala, niciodata rautacioasa.
Memoriilor propriu-zise le este adaugata o proza, Caleasca Mamei Zinca - asemanatoare in spirit nuvelelor lui Radu Albala si venind, ca si acelea, dintr-un filon pretios si nu prea frecventat al literaturii romane (Ion Ghica, Mateiu Caragiale). Rafinamentul erudit bine topit in naratiune, subiectul "desuet" al unei lumi crepusculare nu sunt la indemana oricui. A lui Paul Emil Miclescu - erau.
(Formula AS, Adriana Bittel)
Fragment: Din Bucurestii trasurilor cu cai
Īn oras, la Bucuresti
I. Fundul gradinii noastre, īnainte de a fi croita prelungirea bulevardului Coltei de-a curmezisul ei, se īnvecina cu mica si saracacioasa curte a unor tārgoveti batrāni - un mos si o baba -, care traiau ca la tara īn casuta lor, cu prispa, cu acoperis de tinichea de sub care apareau pe alocuri vechile sindrile cānd le dezvelea vāntul, cu batatura plina de oratanii de toate neamurile, a caror crescatorie se īmbogatea zilnic cu cāte o gaina din cotetul nostru, furisata ca din īntāmplare pe sub uluci, cu cocina puturoasa īn care guita un porc vesnic flamānd - curte ramasa asa īnca de pe vremea cānd mahalaua noastra era abia la marginea Capitalei.
Pe locul acestei curti s-a īnaltat, dupa razboiul de "reīntregire", statuia lui Take Ionescu, azi disparuta si ea din peisajul bucurestean.
Alaturi de noi, la numarul 32 al strazii Primaverii, era "Pensionul de domnisoare" al doamnei Delavrancea. Cladirile acestei distinse institutii de buna crestere se īnsirau īn adāncime cāt tinea si gradina noastra. Primavara, pe ferestrele deschise, se revarsau, nostalgice, polifoniile distonante ale gamelor si arpegiilor a zeci de piane simultane, pe care pensionarele doamnei Delavrancea exersau pentru perfectionarea educatiei lor, visānd la ce viseaza domnisoarele de pension...
Īnspre strada, cu intrarea dintr-o gradinita umbrita de copaci batrāni, era casa cu parter a Doamnei directoare si a ilustrului ei sot, Barbu Delavrancea [6].
De la acest om mare, personalitate tumultuoasa si complexa - om de stat si artist īn toata puterea cuvāntului si īn toate amanuntele īnfatisarii, pāna si īn fasonul mestesugit al barbisonului frezat, al mustatilor īn furculita si al zulufilor romanticului edificiu capilar care-i īntregea atāt de caracteristic fizionomia -, amintirile mele cele mai directe, mai autentice si mai vii sunt nocturne si auditive, mai mult decāt vizuale [7]. Iar oricāt vor fi fost ele de hazlii, dupa felul cum īmi speriau somnul meu nevinovat de copil, se īncadreaza mai degraba īn categoria cosmarurilor. Īntr-adevar, nu se putea sa nu fii cuprins de spaima cānd te trezeau din visurile cele mai dulci scandalurile nocturne ale lui "Conu Barbu" cu suita lui, ori de cāte ori se īntorceau īnspre ziua de la chef.
Din vociferarile lor mai mult sau mai putin articulate, se desprindea glasul sau sonor de tribun, cu inflexiuni ba fioroase, ba rugatoare. Cu dictiunea īmpleticita si cu obstinatia specifica emulilor lui Bacchus, el urmarea o halucinanta idee fixa: sa duca "fetelor" salutul sau parintesc... "Ca ce stiu ele, saracele, ce-i aia viata!..."Onorabila doamna Delavrancea se straduia - sarmana - īn soapta, sa-i potoleasca ardoarea si sa-i reduca diapazonul, ceea ce avea darul de a-l stārni si mai rau.
Pāna la urma, imprecatiile lui se īnfundau īn casa, de unde mai razbeau īn surdina, pe cānd birjele se urneau din loc īn tactul copitelor pe caldarām:
- Clipa-clopa-clipa-clopa, clip-clop, clip-clop..., īnsotite de chiotele si fanteziile corale ale amicilor veseli.
II. Strada noastra a fost īn avangarda progresului īn anii care au precedat cel dintāi "razboi mondial", fiindca pe ea a trecut una din primele linii de tramvai electric ale Capitalei, realizate dupa principiul calauzitor consfintit de lozinca "Prin noi īnsine!", memorabila deviza a Partidului Liberal, atunci la putere.
Prima linie de tramvai electric din Bucuresti - Obor-Cotroceni - a fost pare-se si una din cele mai vechi existente īn Europa. Construita cu capital strain si exploatata de societatea concesionara atunci "Federico Thalassa & Conte E. Graziadei", a fost inaugurata īn 1894. Abia cu aproape doua decenii mai tārziu - prin 1912-13 - a īnceput exploatarea primelor linii de tramvai electric ale "Societatii Comunale a Tramvaielor Bucuresti" - S.T.B., realizate cu capital īn cea mai mare parte liberal si inaugurate dupa cāstigarea unui rasunator proces intentat de Partidul Conservator. Din acea perioada dateaza linia Obor-Gara de Nord care, daca memoria nu ma īnsala, ar fi fost chiar prima pusa īn exploatare - sau, daca nu, cea mai importanta dintre primele realizate, fiindca era cea mai lunga, fiindca strabatea īntreg orasul si lega cele doua gari - de Nord si de Est... sau poate doar fiindca trecea prin strada noastra
Carti scrise de acelasi autor: Paul Emil Miclescu
Din Bucurestii trasurilor cu cai. Povestiri desuete (in curs de aparitie - rezerva cartea)
Noi povestiri desuete (in curs de aparitie - rezerva cartea)