Pentru cititorul celor sase volume ale seriei de Opere Complete ale lui Jung publicate deja de Editura Trei, prezentul volum, cel de-al XVII-lea, poate parea surprinzator. În timp ce volumele anterioare aveau un caracter marcat teoretic - principalele contributii psihanalitice si psihologice ale lui Jung, respectiv teoria arhetipurilor si teoria tipurilor psihologice, sunt continute în primul si cel de-al saselea volum-, Dezvoltarea personalitatii are un pronuntat caracter practic. Domeniul ales este cel al dezvoltarii personale prin educatie. Ca expresie a preocuparii sale, Jung participa la mai multe congrese internationale pentru educatie, unde îsi expune ideile legate de importanta psihologiei analitice pentru dezvoltarea personala.

În contextul mai larg al miscarii psihanalitice, interesul descoperitorului inconstientului colectiv pentru problemele pedagogiei nu constituie o exceptie. Dimpotriva, constatând ca radacinile nevrozei adultului se afla în disfunctiile relationarilor (educative) intrafamiliale din copilarie, psihanalistii perioadei începuturilor au considerat pe buna dreptate ca profilaxia printr-o educatie modificata în sens permisiv este preferabila terapiei corective ulterioare. La Jung, perspectiva este mai generala, mai putin specializata.
Vasile Dem Zamfirescu


„… Este institutia initierilor sau a consacrarilor virile; la vârsta pubertatii, adolescentul este dus în casa barbatilor sau într-un alt loc de consacrare, unde este sistematic înstrainat de familie. Totodata este initiat în tainele religioase si este situat într-o lume complet noua, nu doar în ce priveste relatiile cu totul noi, dar si ca o personalitate noua, devenita un «quasi modo genitus». Initierea este adesea legata de tot felul de torturi, nu rareori de circumcizie si altele asemenea. Obiceiurile sunt fara îndoiala stravechi si au lasat urme în inconstientul nostru, la fel ca multe alte trairi primitive. Ele au devenit aproape un mecanism instinctiv, asa încât si fara o necesitate exterioara se reproduc mereu de la sine, ca în cazul «botezului studentesc» sau în consacrarile studentilor americani care îl depasesc pe acesta. Ele sunt îngropate în inconstient ca o imagine primordiala, ca un «arhetip», cum spune Augustin."
C.G. Jung