Mitologia, religia, cultura în general, chiar si gândirea omeneasca, se nasc dintr-un linsaj real, un omor ritualic ce capata virtuti întemeietoare, dar care ramâne ascuns si camuflat sub transfigurari fictive.

Pe acest “principiu victimar” îsi cladeste René Girard “antropologia victimara” (aici, într-o discutie cu Jean-Michel Oughourlian, neuropsihiatru si psiholog, si cu Guy Lefort, medic psihiatru), straduindu-se sa capteze vocea muta a victimelor ispasitoare si adevarul lor ostracizat “de la întemeierea lumii”: “Daca violenta este subiectul oricarei structuri mitice si culturale, Cristos este singurul subiect care scapa acestei structuri, pentru a ne elibera de sub stapânirea ei. Numai aceasta ipoteza ne permite sa întelegem pentru ce este prezent în Evanghelii adevarul victimei ispasitoare si pentru ce acest adevar permite deconstruirea tuturor textelor culturale, fara nici o exceptie”, sustine antropologul de la Stanford, supunând textul neotestamentar celei mai revolutionare exegeze a timpurilor noastre.