Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatii a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui ramin insa, si chiar si modul in care sint rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atit de uimitor, in toata lumea si, deja, de atitia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atit. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege.