Cartea lui Stanislav Grof cuprinde doua abordari diferite ale psihoterapiei. Pe de o parte, autorul face o recapitulare exhaustiva a principalelor teorii si principii din psihologia si psihiatria moderna insistând, pe buna dreptate, asupra ideilor formulate de cei mai importanti reprezentanti ai acestora: Freud, Jung, Adler etc. , iar, pe de alta parte, propune o schimbare de paradigma, accentuând rezultatele cercetarilor sale întreprinse cu ajutorul substantelor psihedelice.

Dincolo de ratiune se gasesc asa-numitele tarâmuri transpersonale, pe care chiar si omul de stiinta de azi nu poate si nu mai trebuie sa le ignore. Conceptia newtonian-carteziana despre lume trebuie înlocuita cu o viziune noua, de natura spirituala, care sa reflecte pozitia omului ca element constitutiv al Universului, participant la existenta unor lumi fascinante, de unde îsi poate extrage cunoasterea si metodele potrivite de abordare a unor manifestari patologice.

Metodele lui Grof au dat rezultate, iar cercetarea sa poate reprezenta un punct de cotitura în evolutia psihoterapiei si a instrumentarului sau stiintific.