Lucrarea cea mai emotionanta a lui Jacques
Salomé ne introduce īn arta de a comunica la nivelurile profunde ale
constiintei, pentru a pune bazele unor relatii vii si armonioase cu sine si cu
ceilalti. Pornind de la experienta personala si de la descoperirile cotidiene
ale existentei sale, ne ofera cāteva repere pentru a explora zonele de umbra ale
personalitatii noastre, capcanele si neīntelegerile din relatia cu sine si cu
ceilalti; a īnvata sa depasim īnfrāngerile, violentele si suferinta; a avea
curajul de a merge mai departe. O carte de referinta pentru timpul prezent, cānd
arta de a comunica este o necesitate a reusitei personale.
Pentru Jacques Salomé, comunicarea este stiinta de a trai.
*****
Curajul in sine, inseamna sa accepti
in anumite momente ale vietii, in anumite situatii, de a fi vulnerabil (ceea ce
nu inseamna expus), sa te recunosti fragil si in acelasi timp sa indraznesti sa
iti asumi riscul de a lua o atitudine, de a te defini nu numai in fata unor
necunoscuti, ci, mai ales, in fata celor care ne iubesc si care ar vrea sa ne
vada altfel. Acest tip curaj nu se manifesta nici prin izbucniri, nici prin
declaratii zgomotoase sau incendiare ci se identifica alaturi de increderea in
sine, de afirmare, transparenta si deschidere fata de schimbarile benefice (nu
opuse) care vizeaza confruntarea ca dialog (si nu afrontul).
*****
Orice demers spiritual ne īndeamna mai īntīi la purificare si la
dezvaluire, ne invita sa postim cu inima si sa ajunam cu sufletul. Chiar daca
impune renuntarea la iluzii, el nu ne scuteste de o munca de arheologie
personala, adica de o meditatie asupra trecutului nostru, asupra
fidelitatilor, repetitiilor si mostenirilor noastre. si nu ne fereste de o
clarificare a convingerilor noastre, de o explorare a capcanelor si
neīntelegerilor care ne leaga de mīini si de picioare sau ne pun bete īn roate
īn relatiile cu celalalt sau cu noi īnsine. Are la baza o perioada de
ucenicie, pentru a ne da repere solide si puncte de ancorare ferme, pentru
a ne ajuta sa ne situam īn labirintul numeroaselor solicitari ale vietii
contemporane.
Sa ne dam seama de posibilitatea unei comunicari relationale sau sa
comunicam constient: īn aceasta carte este vorba tocmai despre asumarea
responsabilitatii pentru a constientiza si a ne angaja īn relatii mai
deschise.
Mi-am dorit sa ofer cīteva borne pornind de la parcursul meu si de la cel al
fiintelor care mi-au marcat viata.
Pentru ca setea de semnificatie care ne stapīneste īn anumite momente
ale vietii se īnsala adesea si poate fie sa se as-tīmpere cu bauturi gustoase si
mieroase, dar īmbatatoare si toxice, fie sa se stinga īn raspunsuri
excesive.
Daca prosperitatea se atinge printr-o īmplinire interioara, atunci aceasta
īmplinire trebuie totusi sa se poata transpune īntr-o experienta a cotidianului
tesuta si amalgamata dintr-o retea de relatii active si creatoare cu sine si cu
ceilalti.
In acelasi timp, orice demers spiritual, fondat deopotriva pe aspiratia la
transcendenta si pe nevoia de aprofundare, ne conduce catre dezgolire. Ne paste
riscul unui soc si al unei īn-tīlniri dureroase si bulversante cu propria
nuditate psihica. Aceasta aventura ne confrunta cu lipsurile noastre afective,
cu excesele noastre, cu vidul de identitate, cu apasarea certitudinilor, cu
dorintele si lacunele noastre, cu insignifianta valorilor noastre, cu
golurile si carentele noastre, dar īn acelasi timp cu haul din noi si monstrii
nostri interiori, pentru a ne putea deschide aceasta este speranta care ma
anima catre o īntīlnire cu aceasta parte de divinitate care īsi cere
dreptul la integrare īn totalitate.
In aceste momente de instabilitate de durata sau tranzitorie care
caracterizeaza orice schimbare, este de dorit si chiar necesar sa cautam repere
valide si verificate, pentru a ne mentine la suprafata, ancorati pe linia
noastra. Repere demne de acest nume care, fara sa ne dicteze pasul urmator,
sa ne fie borne pentru necesitatile drumului, lumini care sa ne ajute sa
pastram drumul bun, fara a ne stīnjeni totusi cautarea" si elanul īntrebarilor.
Cu atīt mai mult cu cīt īn jurul aspiratiei la īnaltare spirituala misuna
amenintarile: boala idealismului, decolarea nu īntotdeauna controlata catre
stari de constiinta diferite, sau aterizarile fortate pe nisipurile
miscatoare ale cotidianului sec. īn acest sfīrsit de secol, mondializarea
galopanta si expansiunea vertiginoasa a retelelor de comunicatii īn toata
lumea ne īmping si pe copii si nepotii nostri īnca si mai mult spre a ne
lasa prada atotputerniciei infantile cīnd aceasta ne face sa confundam
sarbatorirea cu consu-matorismul si ne determina sa flirtam periculos cu
propriile noastre frontiere interioare.
Ce lung si presarat cu capcane este drumul catre gasirea unui sens pentru
manifestarile banale si imprevizibile ale vietii, pentru a depasi
aparentele, pentru a ajunge la un acord, īnainte de a deveni noi īnsine izvoare,
va trebui sa navigam pe bījbīite sau sa fim īndrumati pentru a ne gasi
calea.
Calea se prezinta cīnd ca un spatiu imens īntre credinte si certitudini, cīnd
ca un drum īngust pe care se confrunta intuitii, observatii si experiente,
īnainte de a ne trezi, avem de parcurs o īntreaga itinerare" (cautarea
unui itinerar)care tine de la cautarea adevarului, cu riscul unei adaptari,
pīna la necesitatea unei dezgoliri. Trebuie sa cream un spatiu larg īn noi
īnsine pentru a ne naste īntru acceptare.
Chiar daca practica este prezenta īn existenta mea, nu despre ea vreau
sa vorbesc, ci vreau sa expun o germinare: a mea din cei 60 de ani de
viata.