Crezi in Dumnezeu; apoi afacerea ta da faliment si brusc apare necredinta. Iti spui: "Nu cred, nu pot sa cred in Dumnezeu". Crezi in Dumnezeu, si iti moare cel drag, si necredinta apare la suprafata. Credinta ta in Dumnezeu este distrusa doar prin moartea celui drag? Inseamna ca nu valoreaza mult. Increderea nu poate fi niciodata distrusa; o data ce exista, nimic nu o poate distruge. Nimic, absolut nimic nu o poate distruge. Asa ca, tine minte, intre incredere si credinta e o mare diferenta, increderea este personala; credinta este sociala, increderea ti-o dezvolti singur; credinta iti este impusa. Renunta la credinte. Sigur, va aparea teama, pentru ca daca renunti la credinta apare indoiala. Credinta forteaza indoiala sa se ascunda undeva, credinta reprima indoiala. Nu-ti face griji in privinta asta; lasa indoiala sa vina. Fiecare trebuie sa treaca printr-o noapte intunecoasa inainte de a iesi la lumina soarelui. Fiecare trebuie sa treaca prin indoiala. Drumul e lung, noaptea e intunecoasa. Dar cand dupa lunga calatorie prin noaptea neagra apare dimineata, stii ca a meritat, increderea nu poate fi "cultivata", si sa nu incerci niciodata sa o cultivi; asta a facut omenirea, increderea cultivata devine credinta. Descopera increderea in interiorul tau, nu o cultiva. Patrunde mai adanc in fiinta ta, in insasi sursa fiintei tale, si descoper-o.

P>Ce este curajul ... 9
   Taoismul curajului ... 10
   Calea inimii ... 12
   Calea inteligentei ... 18
   Calea încrederii ... 22
   Calea inocentei ... 28

Când noul îti bate la usa, deschide-i! ... 41

Curajul iubirii ... 47
   Nu o relatie, ci o stare de a fi ... 55
   Prajitura asta e delicioasa! ... 56
   O lume fara hotare ... 60
   Nici usor, nici greu, doar natural ... 63

Desprinde-te din multime ... 71
   Politica numerelor ... 74
   Asculta-ti "simtul launtric" ... 75
   Eliberarea din, eliberarea pentru ... 80
   Gaseste-ti fata originala ... 81

Bucuria de a trai periculos ... 85
   Orice ai face, viata e un mister ... 88
   Viata e întotdeauna în salbaticie ... 91
   Curajul suprem: Fara început, fara sfârsit ... 94

În cautarea neînfricarii ... 105
   Tehnici de meditatie si raspunsuri la întrebari ... 105

Fragmente

Un om, victima a unui accident de masina, era pe moarte. Nimeni nu stia ca era evreu, asa ca a fost chemat un preot catolic. Aplecându-se asupra muribundului, preotul a întrebat: "Crezi în Sfânta Treime, Tatal, Fiul si Sfântul Duh?". Omul a deschis ochii si a spus: "Ia uite la el, eu mor iar el vorbeste în cimilituri!".

   Când moartea îti va bate la usa, toate certitudinile tale vor fi doar niste cimilituri prostesti. Nu te agata de nici o certitudine. Viata e incerta - însasi natura ei e incerta. Iar omul inteligent ramâne vesnic nesigur.
   Aceasta dispozitie de a ramane in incertitudine înseamna curaj. Aceasta dispozitie de a fi în incertitudine înseamna încredere. Omul inteligent este cel care e in stare de alerta, vigilent indiferent de situatie, si raspunde la ea din toata inima. Nu ca ar sti ce o sa se întâmple; nu ca ar sti "Fa asta si o sa se întâmple aia". Viata nu e o stiinta; nu e un lant cauza-efect. Daca încalzesti apa la o suta de grade, ea se evapora - asta e o certitudine. Dar în viata reala, nu exista astfel de certitudini.
   Ai venit la mine în cautare de cunostinte; vrei formule bine stabilite, de care sa te poti agata. Eu nu-ti dau nici una. Da fapt, daca ai avea vreuna, ti-as lua-o! Încetul cu încetul, ti-as distruge siguranta; încetul cu încetul, te-as face sa eziti tot mai mult. asta este singurul lucru care trebuie facut. asta e singurul lucru pe care trebuie sa-l faca un maestru - sa-ti dea libertate totala. Având libertate totala, cu toate posibilitatile deschise, fara nimic stabilit, va trebui sa fii constient, vigilent.
   Asta numesc eu întelegere. Daca întelegi, nesiguranta face parte intrinseca din viata - si e bine ca e asa, pentru ca asta face ca viata sa fie libertate, asta face ca viata sa fie continuu o surpriza. Nu stii niciodata ce o sa se întâmple. Te întrebi permanent ce va urma. Asta nu înseamna incertitudine - înseamna libertate.

***

Cum poti sa ai încredere în cineva sau ceva daca n-ai încredere în tine? E imposibil. Daca te îndoiesti de tine, cum sa ai încredere în altul? Daca nu ai încredere în tine, cum sa-ti încredintezi încrederea, cum sa încredintezi ce nu ai? Esta absolut necesar ca inima sa fie deschisa înainte ca intelectul sa poata fi transformat în inteligenta. Asta e diferenta între intelect si inteligenta.
   Inteligenta este intelectul în armonie cu inima. Inima stie sa aiba încredere. Intelectul stie sa caute si sa cerceteze.
   Am auzit o poveste orientala foarte veche.
   Doi cersetori traiau într-o padure din apropierea unui sat. Unul era orb, iar celalalt nu avea picioare. Într-o zi, padurea a luat foc.
   Aici trebuie spus ca cei doi cersetori erau în competitie - aveau aceeasi profesie, cerseau de la aceiasi oameni - si erau permanent suparati unul pe celalalt. Erau dusmani, nu prieteni. Oamenii de aceeasi profesie nu pot fi prieteni. E foarte greu, pentru ca e o problema de competitie, de clienti - iei clientul altuia. Cersetorii îsi eticheteaza clientii si se avertizeaza între ei: "tine minte ca asta e omul meu; nu-l deranja". Tu nu stii carui cersetor îi apartii, care e cersetorul în a carui posesie esti, dar esti sigur în posesia unui cersetor de pe strada. Poate ca el s-a luptat si a câstigat batalia, iar acum esti în posesia lui.
   Pe vremuri vedeam mereu un cersetor lânga universitate. Era permanent acolo, lânga universitate, pentru ca tinerii sunt mai generosi; oamenii mai în vârsta devin încetul cu încetul mai zgârciti, mai cumpatati, mai fricosi. Moartea se apropie, si se pare ca banii sunt singurul lucru care mai poate ajuta. Daca au bani, atunci si altii s-ar putea sa-i ajute; daca n-au bani, nici chiar fii si fiicele lor nu se uita la ei. Dar tinerii îsi permit sa fie mâna larga. Ei sunt tineri, pot sa câstige; au toata viata înainte.
   Cersetorul de care vorbesc era un cersetor bogat, pentru ca studentii de la universitate... În India, ajungi student la universitate numai daca provii dintr-o familie bogata. Ajung si câtiva saraci, dar ei o duc foarte greu, au o viata chinuita. si eu proveneam dintr-o familie saraca. Munceam toata noaptea ca redactor la un ziar, iar ziua ma duceam la universitate. Ani de zile n-am dormit mai mult de trei, patru ore - oricând gaseam timp, ziua sau..

***

Mediteaza, danseaza, cânta si patrunde tot mai adânc în tine. Asculta mai atent ciripitul pasarelelor. Uita-te la flori cu admiratie si uimire. Nu deveni atotcunoscator, nu eticheta lucrurile. Întâlneste-te cu cât mai multi oameni, amesteca-te printre ei, pentru ca fiecare om exprima o alta fateta a lui Dumnezeu. Învata de la oameni. Nu te teme, existenta asta nu e dusmanul tau. Existenta asta îti e ca o mama, ea e gata sa te sprijine în toate modurile cu putinta. Ai încredere, si vei simti în tine un val de energie noua. Aceasta energie este iubirea. Aceasta energie vrea sa binecuvânteze întrega existenta, pentru ca în aceasta energie te simti binecuvântat. Iar atunci când te simti binecuvântat, ce altceva poti sa faci decât sa binecuvântezi întreaga existenta?

   Prajitura asta e delicioasa!

   Iubirea e foarte rara. A cunoaste sufletul unui om înseamna a trece printr-o revolutie, pentru ca daca vrei sa cunosti sufletul unui om trebuie sa-l lasi si tu sa ajunga la sufletul tau. Trebuie sa devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant sa lasi pe cineva sa-ti ajunga la suflet, e periculos, pentru ca niciodata nu stii ce îti va face acel om o data ce va ajunge sa-ti cunoasca toate secretele, toate ascunzisurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoastem pe cineva superficial si credem ca ne-am îndragostit. Periferiile se întâlnesc, iar noi credem ca noi ne-am întâlnit. Dar nu este deloc asa. Nu esti periferia ta. De fapt, periferia este granita unde sfârsesti, ea doar te înconjoara ca un gard. Periferia este locul unde sfârsesti tu si începe lumea.
   Chiar si cuplurile care traiesc de multi ani împreuna ar putea sa fie doar cunostinte. S-ar putea sa nu se cunoasca unul pe celalalt. si cu cât traiesti mai mult cu cineva, cu atât uiti mai mult ca sufletul a ramas necunoscut. Asa..

***

Când sunt singur, simt ca pot sa las de la mine în unele privinte si sa iubesc oamenii, dar de îndata ce ma aflu în prezenta lor, obloanele se închid.
  
   Este greu sa iubesti oamenii reali; pentru ca un om real nu o sa-ti satisfaca asteptarile. Nu asta e menirea lui. El nu se afla aici pentru a împlini asteptarile altcuiva, el trebuie sa-si traiasca propria viata. si ori de câte ori face o miscare cu care nu esti de acord, sau ori de câte ori nu e în armonie cu sentimentele tale, ti-e greu sa-l iubesti.
   Este foarte usor sa te gândesti la iubire. Este foarte greu sa iubesti. Este foarte usor sa iubesti lumea întreaga. Adevarata dificultate este sa iubesti un om singur.
   Este foarte usor sa-l iubesti pe Dumnezeu sau sa iubesti omenirea. Adevarata problema apare când dai de un om în carne si oase si te ciocnesti cu el. A te ciocni cu el înseamna a trece printr-o mare provocare.
   El nu o sa fie sclavul tau si nici tu n-ai sa fii sclavul lui. De aici apare adevarata problema. Daca ar urma sa-i fii sclav, sau el ar urma sa-ti fie sclav, n-ar exista nici o problema. Problema apare din cauza ca nimeni nu se afla aici pentru a face pe sclavul, si nici nu poate fi sclav. Fiecare om este un agent liber... întreaga fiinta consta din libertate. Omul este libertate.
   Asa ca, retine, problema este reala, nu are nici o legatura cu tine personal. Problema are legatura cu întregul fenomen al iubirii. Nu face din ea o problema personala, altfel te vei afla în dificultate. Toata lumea se confrunta cu aceeasi problema, mai mult sau mai putin. Eu n-am întâlnit înca un om care sa nu aiba dificultati în iubire.
   Însasi relatia cu celalalt te aduce în situatii în care apar probleme, si e bine sa treci prin ele. În Orient, dificultatile în iubire au pus oamenii pe fuga. Ei au început sa-si nege iubirea, sa-si respinga iubirea. Au devenit lipsiti de iubire, neiubitori, si au numit acest lucru neatasament. Încetul cu încetul au amortit, au devenit fara viata. Iubirea aproape ca a disparut din Orient, si a ramas numai meditatia.

 

Despre OSHO

Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."

In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.

In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.

O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."