Prudenta traditionala, asteptarea cumpatata, zabava cāstigatoare, curajul resemnat al martiriului, elanul ziditorului plin de credinta si fastul - compensator pentru "raotatile" veacului - al unui monarh la margini de Europa fac din Constantin Brāncoveanu un personaj tragic si, totodata, deplin al umanitatii romānesti.
"Creatia prin excelenta a acestei domnii, asezate cronologic īntre toamna 1688 si primavara 1714, se numeste "stilul brāncovenesc". A fost un stil de arta si un stil de viata, unul al ceremonialului si al reculegerii, al culorii si al organicului... A fost, īntr-o mare masura, un stil al spectacolului..." |
