Romanul urmareste calatoria Sfîntului Giulgiu, obiect de cult sacru pentru credinciosii crestini din întreaga lume, pastrat din anul 1578 în catedrala din Torino si cesionat în 1983 Vaticanului.
Unul dintre multele incendii produse în mod inexplicabil în catedrala din Torino declanseaza o ancheta a Departamentului de arta, care va scoate la lumina, pentru cititori, o lupta subterana – la propriu si la figurat – între doua organizatii secrete ce si-au disputat timp de 750 de ani dreptul de proprietate asupra Sfîntului Giulgiu.
Bine documentata din punct de vedere istoric, cartea este scrisa într-un ritm alert, prezentînd într-o viziune aproape cinematografica scenele de actiune si de urmarire a personajelor, de la Torino la New York, de la Troyes, în sudul Frantei, la antica cetate a Edessei, de la Saint-Jean-d’Acre – ultimul bastion al cruciatilor în tara Sfînta – pîna la Scotia zilelor noastre. Totul, învaluit într-un permanent mister, ce se dezleaga abia în ultimele pagini ale cartii.
Fragment:
Alt incendiu. Focul urmarea ca un blestem vechea catedrala.Dar el nu credea in fapte intamplatoare, iar in catedrala din Torino se petrecusera prea multe accidente: tentative de jaf si, dupa cate esi amintea el, trei incendii. In urma unuia dintre ele, petrecut dupa Marele Razboi, s-au gasit cadavrele arse a doi barbati. Autopsia a stabilit ca aveau amandoi in jur de douazeci de ani si ca nu focul, ci niste gloante ii omorasera. Si, in incheiere, un amanunt inspaimantator: nu aveau limba, aceasta fiindu-le extirpata printr-o operatie. Dar de ce ? Si cine i-a impuscat ? Nu putuse afla cine erau. Un caz nerezolvat. |