"Comisarul" - Cu tancul, pe post de speraclu!

Si in "Comisarul", ultimul din ciclul celor paisprezece romane ale lui Sven Hassel, ororile razboiului, imaginile de-a dreptul halucinante nu puteau lipsi ("... un tun de 20 mm tuseste furios. Obuze mici si periculoase ricoseaza intre zidurile caselor, ca si cum diavolii ar juca ping-pong cu mingi de foc explodande"). Acestea se estompeaza insa, pe masura ce subiectul naratiunii prinde contur, iar goana dupa aur, prin imensitatea tinuturilor Rusiei sovietice, capteaza total cititorul. Si cum altfel, cand seiful doldora de lingouri este deschis cu lovituri de tun pe post de speraclu, iar dusmanii ireconciliabili Fritz si Ivan se despart cinstindu-se cu votca si caviar.

E greu de spus cat adevar si cata fictiune se regasesc in descrierea peripetiilor ciudatului comando germano-rus spre lingourile din tainitele inchisorii "Vladimir". Oricum, cartea, toata aceasta aventura fara happy-end, confirma, inca o data, locul lui Hassel printre numele de referinta ale literaturii mondiale. Admiratori si exegeti l-au situat langa Hemingway, Hasek si Homer, ceea ce a starnit nu putine comentarii. Indiferent insa de aceasta pozitionare, Sven Hassel este un scriitor unic. Iar "Comisarul", cum ar fi spus Legionarul, incheie "en fanfare" ciclul romanelor sale de razboi.

Sven Hassel s-a nascut în 1917 in Fredensborg, un sat din Danemarca. A fost crescut în spiritul familiei din clasa muncitoare, la vârsta de 14 ani angajându-se pe o nava comerciala ca matelot.

În 1937 a fost nevoit sa vânda doua din cartile dragi lui (lucrarile lui Erich Maria Remarque: "Nimic nou pe frontul de vest" si "The Time that Followed") pentru umila suma de un dolar american, pentru a-si putea permite un pasaport.

O ironie a sortii a facut ca doi ani mai târziu sa se afle în razboi, iar 40 de ani mai târziu sa fie unul din cei mai mari scriitori, cu 14 carti în circulatie în peste 100 de tari.

A luptat pe toate fronturile, cu exceptia Africii de Nord si a fost ranit de 8 ori. Începând cu 1945 si pâna în 1949 a fost luat prizonier de razboi, fiind târât prin lagare din Rusia, America, Franta si Danemarca.

Dupa ce a fost eliberat, a intentionat sa intre în Legiunea Straina Franceza, dar a întâlnit-o pe Dorthe Jensen, cu care s-a casatorit în 1951. S-a angajat ca muncitor într-o fabrica de automobile, dar la îndemnurile sotiei a început sa scrie despre experientele avute.

Cartile lui Sven Hassel sunt scrise într-o maniera deosebita, în care cititorul are parte din plin de ororile razboiului, alaturi de umorul de multe ori macabru al personajelor. Razboiul este vazut din perspectiva germana, de catre simplul soldat, care degusta si se agata de fiecare clipa de viata pe care o mai poate trai.

Cu toate ca imaginile descrise sunt extrem de vii, scriitorul urmareste prin aceasta nu sa construie o noua înfatisare a soldatului german, ci mai degraba un reportaj de la fata locului, în asa fel încât cititorul sa nu îsi doreasca participarea într-un razboi, ci pastrarea lui în universul virtual al epocii naziste.

Sven Hassel a fost comparat de-alungul timpului cu Hemingway, Hasek si Homer. Opera sa este considerata un monument descriptiv al razboiului si dictaturii, oferind cititorilor o imagine fidela a soldatului simplu, cu umorul sau deocheat.