Inceputul: „Marti dupa-amiaza, echipele de cautare l-au gasit intr-o zona greu accesibila din Muntii Catamount pe Kenneth Stanton, in varsta de zece ani...“

Boston, 1865. Un judecator pe care viermii il manaca de viu. Un preot ingropat cu capul in jos si cu picioarele in flacari. Si lista continua. Crimele sunt comise chiar atunci cand poetul Henry Wadsworth Longfellow se pregateste sa ofere Americii prima talmacire in engleza a Divinei Comedii de Dante Alighieri. Si nu e o coincidenta. Asasinatele par a fi inspirate din Infernul marelui poet toscan. Politia e neputincioasa. Presa cere un vinovat. Longfellow si prietenii sai - Clubul Dante - sunt obligati sa paraseasca salonul literar si sa bata la portile iadului. Cine a pacatuit nu poate fi sigur ca va scapa cu viata.

Asa cum remarca James Russell Lowell in roman, in vreme ce ei il talmaceau pe Dante cu cerneala, altcineva o facea cu sange. "Violenta este dovada puterii literaturii, a modului in care cuvintele ne pot scapa de sub control.“

Clubul Dante, bestseller international publicat in patruzeci de tari, este un amestec minunat de istorie si fictiune, un imn inchinat perenitatii operei lui Dante si un thriller captivant care surprinde de la prima pana la ultima pagina.

„Uimitorul roman de debut al lui Matthew Pearl are tot ce-i trebuie unui thriller istoric: suspans la limita, personaje "fictive si reale" care ies din pagina si un decor reconstituit in detaliu.“
BOOK PAGE

„La fel ca marele poet italian, Pearl stie sa creeze tensiune, sa descrie scene macabre si sa construiasca un univers viu, in care tovarasii de calatorie ai cititorului sunt mitul si istoria, celebritatea si uitarea“
TIME OUT

„Perfect documentat fara sa fie plictisitor si plin de suspans fara sa cada in senzational ieftin. Un roman care trebuie savurat.“
PETER STRAUB

Fragment din Clubul lui Dante

 „Cand paracliserul Gregg auzi tipatul, parca trecusera numai citeva minute de cand incepuse sa scrie. Zgomotul venise de nicaieri si totusi era limpede ca se auzise de undeva din biserica. Apoi, aproape inexplicabil, gandindu-se la mortii de mult ingropati, Gregg isi lipi urechea de usa de ardezie care deschidea calea spre criptele si catacombele intunecoase ale bisericii. In mod remarcabil, desi se stinsese de-acum, sunetul parea ca reverbereaza inca in neantul de dincolo de usa. Paracliserul desprinse de la cingatoare inelul de chei si descuie, asa cum facuse si pentru Talbot. Trase aer in piept si intra...
Lampa isi pierdu stralucirea, iar el, curajul. Cand expira, fata ii era invaluita intr-o pacla care-i umezea favoritii. La Cambridge era inca toamna, dar in cripta Bisericii a Doua venise iarna.
-- E cineva aici? Nu aveti voie sa...
Vocea lui parea sa nu aiba greutate in bezna, asa ca paracliserul tacu imediat. Apoi observa puncte mici si albe presarate de-a lungul peretilor. Cand numarul lor crescu alarmant, se apleca pentu a cerceta despre ce era vorba, dar un parait ascutit, venit de sus, ii atrase atentia. Il izbi o duhoare suficient de oribila pentru a acoperi chiar si mirosul criptei funerare.
Cu palariuta in dreptul nasului, inainta printre sicriele aliniate pe podeaua de pamant si pe sub tristele arcuri de ardezie. Sobolani uriasi fugeau pe langa ziduri. O palpaire slaba, nu a lampii lui, ii lumina drumul in fata, unde paraitul se transformase intr-un sfarait continuu.
-- E cineva aici? intreba paracliserul in timp ce se sprijininea de zidul din caramida murdar ca sa dea coltul. In numele lui Dumnezeu cel etern!
Din gura unei gropi cu margini neregulate ieseau picioarele unui barbat. Erau vizibile pana la pulpe, dar restul trupului era indesat in pamant. Ambele talpi ardeau. Articulatiile omului se scuturau atat de violent, incat picioarele pareau a alerga prin aer. Carnea de pe ele se topise, iar flacarile incepusera sa cuprinda gleznele.
Gregg cazu pe spate. Pe pamantul rece zacea o gramada de haine. Apuca vesmantul de deasupra si stinse flacarile cu el.
-- Cine esti? striga el, dar omul acela, care pentru paracliser era doar o pereche de picioare, murise deja.
Lui Gregg ii trebuira cateva clipe pentru a-si da seama ca obiectul de imbracaminte pe care il folosise pentru a inabusi focul era o roba de pastor. Mergand in patru labe printre oase omenesti care parca se ridicau din pamant, se intoarse la teancul de haine impaturite cu grija si scotoci prin el: lenjerie, o capa, apoi cravata alba, salul si pantofii bine lustruiti ai iubitului reverend Elisha Talbot. “