"Daca il citesti pe Borges frecvent si cu atentie, devii borgesian; a-l citi inseamna a activa o constiinta a literaturii in care el a patruns mai departe decit toti ceilalti." (Harold Bloom)

Cel de-al doilea volum al prozei lui Borges include piese de rezistenta din creatia marelui scriitor argentinian. Povestirile din volumul Aleph (1949) apartin perioadei de maturitate deplina, perioada initiata de Gradina cu carari ce se bifurca. Sint povestiri fantastice si, in acelasi timp, rescrieri ale unor alte povestiri borgesiene, un joc de oglinzi in care se rasfring imagini anterioare. Fauritorul (1960) este un volum mixt, alcatuit din naratiuni scurte si din poeme. Povestirile cu aspect de parabola reiau succint teme si motive ale unui univers deja structurat, pe care scriitorul il imbogateste cu variatiuni noi, cu nuante si accente care ii precizeaza contururile. Relatarea lui Brodie (1970) reia ideea borgesiana potrivit careia autorul si personajele, atunci cind vorbesc, nu fac altceva decit sa se cufunde in "memoria infinita", iar "visul fiecaruia este parte din memoria tuturor". Cartea de nisip (1975) este cartea infinita, numita astfel pentru ca "nici cartea, nici nisipul n-au inceput si nici sfirsit". Ultimul capitol, Memoria lui Shakespeare (1980) cuprinde patru povestiri, poate unele dintre cele mai inspirate creatii ale lui Borges, scrise de Marele Orb in ultima perioada a vietii.Jorge Luis Borges (1899-1986), scriitor argentinian, unul dintre cei care au marcat literatura universala a secolului XX. Reprezentant al "realismului magic" sud-american, a construit cu maiestrie un adevarat joc al fictiunii. In Romania este cunoscut mai ales cu volumele sale de povestiri: Istoria universala a infamiei, Gradina potecilor ce se bifurca, Moartea si busola.