"Dintre «tinerele fete în floare» întâlnite în statiunea balneara Balbec, Marcel o culege pe Albertine, pentru ca «umbra» ei înseamna pentru el reversul unei aure incandescente si incinerante.

Romanele Captiva si Fugara (publicate în 1923 ti, respectiv, 1925) renunta la ampla fresca sociologica din volumele anterioare pentru a se consacra analizei psihologice de maxima subtilitate a relatiilor dintre Marcel si Albertine; aceasta traieste o vreme, asemenea unei «prizoniere», în preajma lui, spre a-l parasi mai târziu, murind departe de el.

Intensitatea cu care Marcel retraieste aceasta iubire transforma memoria într-o forma de exhaustiune a iubirii si într-un izvor de dubiu si scepticism dizolvat cu privire nu doar la posibilitatea de a cunoaste fiinta iubita, ci chiar la realitatea iubirii ca atare." (Cornel Mihai Ionescu)