"Nu mai exista pamant, nici cer, nici soare. Cei morti erau aruncati in aer a doua oara; cei vii se imbaiau intr-o mare de foc..." Dar nu urgia razboiului primeaza in acest volum, ci dramaticele momente traite de doi dintre camarazii de front ai lui Sven.

Locotenentul Ohlsen, in permisie, constata ca i-a fost bombardata casa si ca sotia il insala fara pic de jena. Ii este rapit si copilul, pe care mama adulterina il aruncase intr-o tabara de indoctrinare nazista. Debusolat, locotenentul participa la o scarboasa orgie a SS-istilor, cu incredibile scene de sex si viol, prilej cu care afla ca "juninca" e o prospatura, "vaca e o doamna care a depasit varsta matura, si o iapa e o acrobata care o face in fata tuturora".

La randul lui, ranit, Micutul ajunge pe patul spitalului. Ei bine, acesta se indragosteste! Chiar se logodeste cu "Bila de Seu", obeza infirmiera sefa. Tot lui, in prima si singura scrisoare primita, mama, cea care ii daduse viata, ii cere sa moara!

Inca o poveste de dragoste, incredibila, intregeste naratiunea. Ciudatele personaje implicate vor fi descoperite, cu surprindere, de cititor, caruia Hassel ii transmite un mesaj pe cat de socant, pe atat de adevarat: "Numele pritenilor le uiti, pe ale dusmanilor – niciodata!"

Batalion de mars
In bataia tunurilor, toti mor la fel si nimeni nu e vinovat.

Kotelnikovo, Obilnoe, nu foarte departe de Stalingrad, inchisoarea Torgau, batalia de tancuri de la Lugansk si un comico-tragic bordel de la Marea Neagra sunt cateva repere ale acestui volum.
Sven Hassel descrie in amanunt situatii limita, de front, insistand, totodata, asupra unor momente aparte din viata eroilor sai. Barcelona, bunaoara, referindu-se la Razboiul Civil din Spania, constata ca, nimic nou sub soare, in bataia tunurilor toti mor la fel si nimeni nu este vinovat.

Rand pe rand, Micutul (care "adopta" in tanc un copil ramas singur pe lume), "Profesorul", studentul norvegian voluntar in Waffen SS, Legionarul (cu tabuurile sale – Allah si generalul de Gaulle) si Heide, copil urgisit de propriul tata, apar in secvente de un realism socant. Chiorul, comandantul degradat pentru ca nu a deprins arta pupincurismului, si generalul von Grabach, cu gandul la slipul amantei si la femeile de vis din Bucuresti, sunt portretizati intr-o antiteza de efect.

Batalionul de mars, cu Porta si Micutul acuzati ca au facut scapat un condamnat la moarte, poposeste in final langa granita Romaniei. Bordelul de la Marea Neagra este luat cu asalt, iar matroana obeza Olga, "turnatoare si bestie", devine eroina "cazuta in lupta pentru libertatea popoarelor".

Sven Hassel s-a nascut în 1917 in Fredensborg, un sat din Danemarca. A fost crescut în spiritul familiei din clasa muncitoare, la vârsta de 14 ani angajându-se pe o nava comerciala ca matelot.

În 1937 a fost nevoit sa vânda doua din cartile dragi lui (lucrarile lui Erich Maria Remarque: "Nimic nou pe frontul de vest" si "The Time that Followed") pentru umila suma de un dolar american, pentru a-si putea permite un pasaport.

O ironie a sortii a facut ca doi ani mai târziu sa se afle în razboi, iar 40 de ani mai târziu sa fie unul din cei mai mari scriitori, cu 14 carti în circulatie în peste 100 de tari.

A luptat pe toate fronturile, cu exceptia Africii de Nord si a fost ranit de 8 ori. Începând cu 1945 si pâna în 1949 a fost luat prizonier de razboi, fiind târât prin lagare din Rusia, America, Franta si Danemarca.

Dupa ce a fost eliberat, a intentionat sa intre în Legiunea Straina Franceza, dar a întâlnit-o pe Dorthe Jensen, cu care s-a casatorit în 1951. S-a angajat ca muncitor într-o fabrica de automobile, dar la îndemnurile sotiei a început sa scrie despre experientele avute.

Cartile lui Sven Hassel sunt scrise într-o maniera deosebita, în care cititorul are parte din plin de ororile razboiului, alaturi de umorul de multe ori macabru al personajelor. Razboiul este vazut din perspectiva germana, de catre simplul soldat, care degusta si se agata de fiecare clipa de viata pe care o mai poate trai.

Cu toate ca imaginile descrise sunt extrem de vii, scriitorul urmareste prin aceasta nu sa construie o noua înfatisare a soldatului german, ci mai degraba un reportaj de la fata locului, în asa fel încât cititorul sa nu îsi doreasca participarea într-un razboi, ci pastrarea lui în universul virtual al epocii naziste.

Sven Hassel a fost comparat de-alungul timpului cu Hemingway, Hasek si Homer. Opera sa este considerata un monument descriptiv al razboiului si dictaturii, oferind cititorilor o imagine fidela a soldatului simplu, cu umorul sau deocheat.