Unul îsi scrie numele pe captuseala palariei, iar celalalt, pe captuseala sepcii - "Ia te uita, am avut aceeasi idee". Asa se cunosc Bouvard si Pécuchet, copisti de meserie, si din acest moment începe povestea lor. Nemultumiti de "vânzoleala" urbana, dar si ajutati de o mostenire, cei doi se muta la tara. Ajunsi nu fara peripetii acolo, încep sa se adapteze la traiul patriarhal: agricultura, pomicultura, gradinarit, cresterea animalelor etc. Se plictisesc repede de orice îndeletni cire si de-aici înainte devin autodidacti, trecând prin tot felul de "domenii": chimie, medicina, geologie, literatura, gramatica, istorie, religie etc. Lecturi, discutii, experi mente si boacane, cercetari si ghinioane, totul arata prostia burgheza.

Este o carte "diabolica", dupa cum spune Flaubert, în care: "O sa vomit peste contemporanii mei tot dezgustul pe care mi-l inspira. Totul va fi enorm si violent."