Linistea din biblioteca Vaticanului este spulberata de aparitia unui distins profesor universitar, dupa toate aparentele nebun si agresiv, care arunca pe o masa dovada unei crime oribile. Pielea proaspat jupuita a unui om. La cateva minute dupa ce garzile elvetiene il impusca pe savant, intr-o biserica din apropiere sunt descoperite doua cadavre. Ambele poarta semnele chinurilor la care erau supusi primii martiri ai Crestinatatii. Asasinul in serie isi continua opera macabra. Orasul este paralizat de oroare si canicula. Presa ataca in forta. Prelatii de la Vatican strang randurile. Responsabilitatea anchetei cade pe umerii lui Nic Costa, un politist care sfideaza tiparele: e fiul unui comunist notoriu si are o slabiciune pentru picturile lui Caravaggio...

Fragment:
„Caldura parea vie, palpabila. Sara Farnese statea la un birou, in Sala de Lectura a Bibliotecii Vaticanului si se uita pe fereastra, in curtea mica, dreptunghiulara, straduindu-se sa se concentreze. Dupa-amiaza torida de august distorsiona privelistea, transformand-o intr-un miraj tremurator. In pacla ireala, iarba semana cu o oglinda galbena, arida, in care se reflecta soarele nemilos. Trecusera doua ore de la amiaza. In mai putin de cincizeci de minute, temperatura de dincolo de geam avea sa atinga patruzeci de grade. Ar fi trebuit sa plece, ca toti ceilalti. In august, Roma e un cuptor gol in care se aud doar soaptele unor fantome uscate. In dimineata aceea, coridoarele universitatii din celalalt capat al orasului rasunasera sub pasii ei singuratici. Iata unul dintre motivele pentru care se hotarase sa se retraga altundeva. Jumatate din restaurante si magazine erau inchise. Singurele urme de viata pulsau in parcuri si muzee, unde grupuri ratacite de turisti asudati incercau sa descopere o cat de vaga umbra.

Treceau prin etapa cea mai cumplita a verii. Si totusi ea se hotarase sa ramana. Stia de ce si se intreba daca nu era o proasta. Hugh Fairchild venea in vizita de la Londra. Frumosul Hugh, desteptul Hugh, un tip care putea cita din memorie numele oricarui codex crestin adapostit in vreun muzeu al Europei pentru ca, probabil, le si citise pe toate. Daca avionul nu avusese intarziere, sosise la Fiumicino la zece dimineata, si acum era deja cazat in apartamentul sau de la Inghliterra. Era prea devreme ca sa stea impreuna cu el, stia asta. Alunga din minte ideea ca ar putea descoperi in agenda lui numele altor candidate la asternut. Avea de-a face cu un barbat extrem de ocupat. Va ramane la Roma cinci zile, dintre care doua nopti numai cu ea, apoi va pleca la o conferinta a juristilor, la Istanbul.“