Alchimia existentei este cartea unui mare moralist al sfirsitului de secol XX, scrisa intr-o epoca „dramatica si dementa”, in care curajul opiniei si al reprosului indreptatit era pedepsit.
Republicat dupa 25 de ani, volumul trebuie citit in contextul istoric al anilor '80 pentru a evalua curajul cu care Alexandru Paleologu aduce in discutie, aforistic, in eseuri pe teme culturale, sentimente confiscate, vehiculate pina la tocire - patriotism, dragoste, recunostinta, dar si cuvinte interzise, din motive evidente - grandomanie, libertate, geniu. Este curajul ginditorului care stie ca „teama de moarte e boala celor ce nu pot iubi”. Actualitatea eseurilor despre Europa unita, dezastrele ecologice, evolutia artei si a literaturii, ideea de putere dezvaluie nu doar intelepciunea moralistului, ci si marea lui capacitate vizionara, „rezistenta in posteritate”.

„Insemnarile critice din Alchimia existentei, la fel de profunde si de scinteietoare ca si cele din cartile anterioare, dezvaluie o latura mai putin pusa in valoare pina acum a scrisului lui Alexandru Paleologu, si anume aceea de portretist si de evocator. Incet, incet, eseistul se revela si un remarcabil prozator, stapinind, pe linga arta prozei de idei, o arta de povestitor, nonsalanta si riguroasa, o intuitie subtila in observarea oamenilor, la care trebuie adaugat stilul foarte personal si cultivat.” (Nicolae Manolescu)