Agentul credincios, Premiul Edgar 2007
John Wells este primul agent CIA care s-a infiltrat in Al-Qaeda.
Aceasta reusita care tine de domeniul fantasticului are totusi un revers: dupa
ani de zile petrecuti in Pakistan, Wells s-a schimbat profund.
A devenit musulman practicant. Si-a facut prieteni printre
dusmani. Patria lui, America, i se pare decadenta si superficiala. Cand Omar
Khadri, unul dintre capii Al-Qaeda, il trimite acasa cu o misiune de prima
importanta, Wells paseste pe un teritoriu strain si periculos. Dupa doua
atentate cu bomba si 300 de victime, Agentia il trateaza cu ostilitate fatisa.
Tovarasii sai arabi il suspecteaza de joc dublu. Dar Wells nu mai are nici o
indoiala impotriva cui trebuie sa lupte. Izolat, prins intre cele doua tabere,
este singurul in stare sa dejoace un al treilea atentat devastator.
Daca reuseste sa fie mai puternic decat CIA si Al-Qaeda la un
loc.
„Meseria de reporter te obliga sa respecti anumite reguli, iar
cea mai importanta este ca trebuie sa spui adevarul. Daca te desprinzi de
faptele obiective, nu mai esti reporter. Mai direct spus, minti. Nu uit asta
niciodata, cel putin nu atunci cand lucrez pentru The New York Times. Dar este
frustrant sa fii mereu legat de fapte. Uneori, oricat de tare te-ai stradui, nu
poti intelege totul. Pana la urma trebuie sa lasi intrebari fara raspuns. Am
vrut sa aflu cum te simti atunci cand construiesti o lume in care, macar o data
in viata, cunosti toate faptele si stii ce gandeste fiecare
personaj.“
Alex Berenson
„Nam. Nam. Nam. Aceasta silaba ricoseaza ca o schija in paginile
romanului scris de Alex Berenson, facand legatura dintre luptatori si birocrati,
dintre revolutionari si traficanti, dintre pacifisti si cei insetati de
sange.“
THE NEW YORK TIMES
Fragment Agentul Credincios
„Cerul incepu sa se lumineze si Wells isi dadu seama ca trebuie sa
plece.
-- Asta-i tot, spuse el in cele din urma. E tot ce stiu. Imi pare rau.
As fi vrut sa va pot spune mai multe, dar trebuie sa ma intorc.
-- Sa te
intorci? Nu vrei o exfil?
O exfiltrare. Adica nu vrei sa te intorci acasa? Lui Wells nici macar nu-i
trecuse prin minte ca ar putea s-o faca. Poate din cauza ca intoarcerea i se
parea la fel de realista ca o excursie pe Luna. Nu vrei o friptura in sange, o
loja la Fenway, nu vrei sa admiri oceanul? Nu vrei sa te uiti la picioarele unei
femei? Nu vrei sa conduci cu o suta pe ora prin Montana, spre casa? Nu vrei sa
ingenunchezi la mormantul tatalui tau si sa-i ceri iertare ca n-ai putut veni la
inmormantare? Nu vrei sa-i vezi pe Heather, pe Evan si pe maica-ta?
Raspunsul la toate aceste intrebari era "Da". Undeva acolo era viata lui,
viata lui adevarata. Brusc, durerea pierderii il lovi atat de naprasnic, incat
inchise ochii si isi lasa capul in maini.
-- Wells? spuse Holmes.
Apoi Wells isi aminti de bucuria care se raspandise in tabere cu viteza
fulgerului in ziua de 11 septembrie, de cantece si de discursurile inflacarate,
de rugaciunile de multumire catre Allah. Stiuse ca se pregatea ceva, ceva
important, dar nu cunostea detaliile. Ar fi trebuit sa incerce sa afle mai
multe, dar isi imaginase ca Al Qaeda luase in colimator o ambasada sau un put
petrolier din Arabia Saudita si nu voia sa trezeasca banuieli punand prea multe
intrebari. Nu-si inchipuise vreodata ca alesesera World Trade Center. Un
adevarat simbol. Un dezastru. Imaginatia lui daduse gres si nu era singurul.
Murisera mii de oameni.
In ziua aceea, Wells jurase ca asa ceva nu se va mai intampla niciodata atata
timp cat traia. Nimic altceva nu avea importanta. De fapt, acum doar cateva
lucruri i se pareau importante. O sa-l recunoasca pe Evan? Nu mai vazuse de ani
de zile o fotografie a fiului sau. Viata lui adevarata, asa cum era ea odata,
luase sfarsit. Ce facuse in seara asta era o dovada in plus. Ii omorase cu sange
rece pe oamenii care-i ascultau ordinele. Cum sa-l recunoasca propria lui
familie cand nici el insusi nu mai era capabil sa se
recunoasca?“
