Extravagantul Conan Doi, 2 vol.
Cuprinde romanele: De-a v-ati ascunselea, De-a puia gaia, De-a baba oarba, De-a bīza.
Īn "De-a puia Gaia", un scriitor-detectiv, dornic sa descopere pacea necesara actului de creatie, ajunge, din locuinta sa din Calea Mosilor, la Comarnic, īntr-o pensiune a unei anumite doamne Marita Nachtigal. Intrigi complicate se nasc īn acest spatiu si zadarnicesc pornirile de natura artistica ale scriitorului. Al Conan Doi este eroul central al unui roman pe jumatate politist, pe jumatate fantastic, plin de umor.
Īn "De-a baba oarba", īncercarile disperate ale maestrului Conan Doi de a gasi un spatiu propice scrierii unui roman politist continua. Dupa rateul din pensiunea Nachtigal, Conan ajunge īntr-o asezare prahoveana, Coltiilupchii, bāntuita de mistere.
"De-a v-ati ascunselea" reia firul rateurilor scriitorului, īn īncercarea sa de a afla linistea creatiei. De data asta se afla īn Delta Dunarii Mila 41, unde, īn loc de mult-visata detasare, scriitorul descopera un adevarat "bālci rural", īn care aerul Deltei se confunda cu aburii alcoolului.
Personajul Al Conan Doi se afla la cea de-a patra īncercare a sa de a scrie un roman politist īn "De-a bāza". Marele detectiv e īnsotit de alti trei eroi extravaganti: Babacu, Biba si Babanu.
Fragment "De-a puia gaia":
Pīna sa-mi recapat vederea, ma pomenesc luat de mīna si cineva īncepe sa pompeze cu ea, gata sa mi-o dejghineze din umar.
- Isaiia Finichi! Dati-mi voie sa ma recomand o data! Vechea dumneavoastra cunostinta. Imposibil sa nu va reamintiti de mine...
Mai lucreaza de cīteva ori la mīna mea, īn care timp (destul de īndelung), īncep sa disting o fata rotunda si latareata, turtita ca un taler, asezonata cu niste late pline de rumegus, cum se poarta de cītava vreme printre clientii café-barurilor de pe marile bulevarde.
Chipul īnversunatului mi se pare cunoscut. Isaiia Finichi? Parca am mai auzit undeva numele acesta. Individul este bondoc, poarta si el niste blugi, īntocmai ca Lucky-Lucky, numai ca-s ceva mai slinosi si rosi; numeroasele curele si cureluse īi vrīsteaza vindiacul subtire, prevazut cu multiple si inutile fermoare. De curele atīrna cīteva aparate fotografice, vreo trei sau patru, un mega-flesh japonez, niste exponometre, precum si alte ustensile moderne din dotatia unui fotoreporter contemporan.
Ne-a fotografiat prin surprindere. Īnca mai are aparatul īn mīna stīnga. Se uita prelung la mine, contrariat ca nu-l recunosc.
- Pai, n-ati colaborat la noi, la "Actualitatea", cu reportajul ala de la Sibiu?... Crima din strada Haller!...
Īn sfīrsit mi se aprinde dioda. Cum sa nu mi-l amintesc? E unul din cei mai aiuriti fotoreporteri ai "Actualitatii". Omul care fotografiaza orice si oriunde. Dar cu latele care-i curg de-o parte si de alta a capului, nu mai seamana deloc cu persoana pe care o vazusem la redactie. Numele, ce-i drept, i-l uitasem, desi nu-i un nume obisnuit.
- Ce mai faci, dom'le Finichi? Ce mesteresti pe-aici?
- Vacantier, dom'le Conan, vacantier. Aici īmi petrec totdeauna concediul. La madam Nachtigal... de ani de zile...
- si-n fiecare an, īmi ramīne dator cu cīteva sute de lei...
Coana Marita īi mai reteaza din entuziasm, furnizīnd aceasta informatie ce nu pare sa-l bucure din cale-afara.
- Vai de mine, venerabila doamna, dar pīna la urma nu vi le-am achitat?
- Sigur ca nu! si mai slabeste-ma cu venerabila, ca tot nu-ti reduc din datorie. De fiecare data ma aiuresti... ba c-ai ispravit banii, ba ca mi-i trimiti prin posta, ca-mi vei face fotografii pentru ei, de parca as avea nevoie de fotografiile matale acum, la vīrsta mea. De ce nu m-ai tras īn poza cīnd aveam saptezeci de kile si treizeci de ani?... stii ce, dom'le Sica, te-asteapta cineva afara... nu vezi ca sīntem ocupati?...
Madam Nachtigal se poarta cu el cam aspru, dar sever (dupa cum obisnuieste sa zica tanti Ralita). Īn doi timpi si trei miscari, īl evacueaza din living-room. si īn rastimp ce Isaiia Finichi se plaseaza pe-o orbita mai īndepartata, coana Marita īmi dicteaza autoritar:
- Hai, dom'le Conan, muta-ti sase-unu ala pe care l-ai dat, ca ne-apuca noaptea... Lasa-l pe Sica. M-am saturat de el, ca de mere coricove. Mereu se tine de tīmpenii dintr-astea. Nici nu-mi dau seama ce-o tot fi īnvīrtind cu aparatele alea. Ce fotografiaza?...
Fragment "De-a baba oarba"
In vreme ce ne īnghesuim unul īn altul, īnfigīnd astfel ghimpii si mai profund, apare si "bondarul". Care-i de fapt, o dubita TV, destul de hodorogita si cu motorul bun de dat la fier vechi. Altminteri n-ar fi stīrnit vaetul acela de turboreactor ragusit, de intrasera īn rezonanta toti brazii din preajma noastra.
Īntrucīt dubita a sosit cu farurile stinse sau nici nu le poseda (data fiind vīrsta īnaintata) n-avem posibilitatea sa observam cine-i personajul de la volan. Mai ales ca nici nu se grabeste sa coboare. Ciudat! Īi suflu Milicai:
- Ce are de gīnd? N-ai impresia c-asteapta ceva?
- Ba da... Dar, daca mai zaboveste mult, va sa ne extragem ghimpii cu penseta, la dispensar...
Abia peste vreo cinci minute se īndura de noi. Cetateanul care se da jos din cabina, un individ vīnjos, destul de rotofei, chiar c-un īnceput de burtica, trīnteste portiera dubitei de-i sare vopseaua, dupa care se īndreapta īn directia pesterei. Priveste cīteva clipe suspicios īn jur, apoi, dīnd din mīna, patrunde īn grota, luīnd-o pe urmele ocupantilor trasurii.
Aud un fluierat līnga mine, dar nu-i Milica, ci Romanita Curentu.
- Pai, asta-i Laie al lui Parsolea... de la cooperativa. Iar dubita-i a lu fi-su, care lucreaza la Cīmpina... Se īntīlneste, pe semne, cu Polina!
- si asta? - geme īndurerat Geca Zbant, scrīsnind din dantura.
- Pai, e unchiu-sau, tovarase veterinar... Om mare, neamuri la Ierusalim si la Cīmpina... Ca, daca nu era el sa unga osiile, nu mai ajungea Polina moasa, īn vecii vecilor amin!...
Ar fi cazul sa vedem ce se īntīmpla īn pestera. Deci, dau comanda:
- Afara din groapa, fratilor, si repede dupa el!
Ajutīndu-ne, īn masura posibilitatilor, unul pe altul, reusim sa parasim capcana fara prea mari vatamari. Ne scoatem ghimpii, strīngīnd din ochi si din buze, si ne scuturam vestmintele. Dar n-apucam sa facem un pas, iarasi ne-aruncam disperati īn gropan. Fiindca, din nou, se-aude un bondar. De data asta, ceva mai mititel, judecīnd dupa tīrīitul motorului.
Primii ghimpi, din prima coborīre, au fost niste biete pioneze pe līnga cei care ne sfīrteca acuma, probabil de dimensiunea unor cuie de 8, din cele folosite la confectionarea lazilor de ambalat buldozere. La vederea motocicletei ce apare la coltul drumeagului, avem toate motivele sa ne consideram neīndreptatiti. De ce niste ghimpi atīt de supradimensionati, cīnd avem de-a face c-o biata tīrīitoare, sub 98 cm. Īn loc sa fim onorati de-o autobasculanta de 10 tone, pe masura piroanelor din trupurile noastre.
Nea Romanita Curentu, care pare sa cunoasca īntreaga populatie din regiune, ne susoteste rapid, explicīndu-ne cine-i motonautul:
- Pai, asta-i Titu Margiolea, responsabilul bufetului din Adīncuri!...
Imediat īmi sare o siguranta:
- Cum ai spus? Adīncuri?... Care Adīncuri?
- Catunul de līnga Secaturi... De unde-i, de fapt, si nea Lae al lu Parsolea, ca la noi, la Coltiilupchii, el īi strainas... Mutat īn averea lu' socru-sau...
si eu care, tot timpul, īmi imaginasem alt soi de "Adīncuri"!
Motociclistul trage līnga dubita, priveste īn jur, apoi porneste si el spre intrarea grotei.
- Iesiti, baieti, ca-l pierdem si pe-asta!
- Omule, as zice sa nu ne grabim! - ma tempereaza Iermolai. Daca mai vine vreunul? Chiar si pe-o bicicleta... Īti dai seama ce ghimpi ne asteapta?...
Īnsa pe Zbant īl framīnta o problema care nu-i da pace si-l chestioneaza intempestiv pe nea Romanita.
- Sa nu-mi zici ca si asta-i unchiul Polinei, ca nu te cred! Nu vazusi ce tantos coborī de pe prapadita aia de motoreta? Puteai sa juri ca-i Steeve McQuinn īn cursa aia de pomina, cīnd īi duse de nas pe nemti. Ce-are el de īmpartit cu Polina?...
- Tovarasu veterinar, dar mai astīmpara-te - glasuieste nea Romanita, sīcīit de-atītea banuieli -, sigur ca are... Sīnt veri primari, dupa mama, iar dupa lege trebuie sa-si īmparta īntre ei ograda mostenita de la raposata tilimindroaica, moarta de febra moftoasa, care-l īnfiase pe orfanu' lu' sor-sa, moarta si ea tot dintr-un moft de īncurcatura de mate...
Daca nu-l īntrerup acum pe nea Romanita, ne va prezenta īntreaga situatie de cadre a familiei tilimindriu, care-i imposibil sa fie lipsita de alti veri si nepoti, cumetri si cuscri, nasi si fini. Asa ca-l invit:
- Nene, du-ne īn pestera! Cred c-ai mai fost īnauntrul Gusteritei, nu?
- Nu! - īmi raspunde jenat Curentu. Dar ma descurc... Am fost īn alte pesteri... La Scortoasa, apoi la Bīta Dracului... Toate-s la fel, gauri īn piatra muntelui...
Carti scrise de acelasi autor: Vlad Musatescu
Extravagantul Conan Doi, 2 vol.Aventuri aproximative, 4 vol.Aventurile celor patru ostrogoti. Magdalena si TartoiLa sud de lacul Nairobi. Expeditia Nisetrul DoiUnchiul Andi detectivul si nepotii sai Cei trei veseli naparstociContratimp