Curtea martiala : Teroare si votca la "Ingerul rosu"
Era aproape firesc ca una dintre cartile lui Hassel sa poarte acest titlu. De ce? Pentru ca spectrul Curtii Martiale revine, laitmotiv obsedant, odata cu primele infrangeri ale trupelor germane, obligate de Hitler, prin ucaz, sa moara, dar sa nu se retraga din fata inamicului. "Ordinul meu este ca acesti defetisti sa fie lichidati", clama, in august 1944, dezaxatul Fuhrer in goana dupa "lebensraum", spatiul vital pretext al declansarii razboiului.

Ca efective intregi, ce se puteau salva de la dezastru, au pierit degeaba, nu conta pentru Hitler, ca, de altfel, nici pentru sadicul alcoolic tatuc Stalin, ai carui NKVD-isti isi impuscau pe la spate tovarasii de lupta.

Turnatorii, teroare la Torgau, "Dinamita", pisica salbatica pe post de razbunator, mujicii luptatori cu votca-n nas din carciuma "Ingerul rosu", mosul satului, de peste o suta de ani, care moare fericit dupa ce si-a indeplinit visul (a vazut cum trage si a tras cu tunul), si nobila moscovita Tamara (cea care i-a decapitat penisul capitanului Simsov) fac ca lectura cartii sa devina pasionanta.

"Inchisoarea OGPU"

Sven Hassel este ranit, fiind la un pas sa-si piarda vederea. Porta, Gregor si Micutul ajung si ei la spital, acolo unde medicii taie continuu picioare si brate, deschid pantece si cranii, intr-o activitate ametitoare... Ranitii sunt etichetati. Eticheta verde le este atasata celor care mai au o sansa sa traiasca si sunt operati. Cei cu eticheta rosie sunt lasati sa moara. Printre ei, Sven, care este aruncat, inca viu, peste un morman de cadavre. Scapa ca prin minune, trezindu-se intr-o camera pe ai carei pereti marsaluiesc coloane de paduchi...

Inchisoarea OGPU (politia politica, precursoarea KGB) fusese cucerita, iar cadavrele rusilor se innegreau precum fripturile in cuptor, scrie Hassel. Pe un perete al puscariei, cu litere enorme, se lafaia o lozinca, bine cunoscuta si la noi, cu ceva ani in urma: "Munca este cel mai de seama privilegiu al statului socialist". Un alt privilegiu - latrina prizonierilor. Pe care, la limita rezistentei, detinutii adormeau, gasindu-si sfarsitul in macabrul cimitir.

Revenit pe front, Porta, impreuna cu mecanicul-sef Wolf, pune la cale un meci de box. Trucat. Nu lipsesc pariurile aducatoare de bani, pantera neagra Ulrich, pe post de forta de ordine, ca si bordelul izbavitor de naravurile cazone.

Sven Hassel s-a nascut în 1917 in Fredensborg, un sat din Danemarca. A fost crescut în spiritul familiei din clasa muncitoare, la vârsta de 14 ani angajându-se pe o nava comerciala ca matelot.

În 1937 a fost nevoit sa vânda doua din cartile dragi lui (lucrarile lui Erich Maria Remarque: "Nimic nou pe frontul de vest" si "The Time that Followed") pentru umila suma de un dolar american, pentru a-si putea permite un pasaport.

O ironie a sortii a facut ca doi ani mai târziu sa se afle în razboi, iar 40 de ani mai târziu sa fie unul din cei mai mari scriitori, cu 14 carti în circulatie în peste 100 de tari.

A luptat pe toate fronturile, cu exceptia Africii de Nord si a fost ranit de 8 ori. Începând cu 1945 si pâna în 1949 a fost luat prizonier de razboi, fiind târât prin lagare din Rusia, America, Franta si Danemarca.

Dupa ce a fost eliberat, a intentionat sa intre în Legiunea Straina Franceza, dar a întâlnit-o pe Dorthe Jensen, cu care s-a casatorit în 1951. S-a angajat ca muncitor într-o fabrica de automobile, dar la îndemnurile sotiei a început sa scrie despre experientele avute.

Cartile lui Sven Hassel sunt scrise într-o maniera deosebita, în care cititorul are parte din plin de ororile razboiului, alaturi de umorul de multe ori macabru al personajelor. Razboiul este vazut din perspectiva germana, de catre simplul soldat, care degusta si se agata de fiecare clipa de viata pe care o mai poate trai.

Cu toate ca imaginile descrise sunt extrem de vii, scriitorul urmareste prin aceasta nu sa construie o noua înfatisare a soldatului german, ci mai degraba un reportaj de la fata locului, în asa fel încât cititorul sa nu îsi doreasca participarea într-un razboi, ci pastrarea lui în universul virtual al epocii naziste.

Sven Hassel a fost comparat de-alungul timpului cu Hemingway, Hasek si Homer. Opera sa este considerata un monument descriptiv al razboiului si dictaturii, oferind cititorilor o imagine fidela a soldatului simplu, cu umorul sau deocheat.