Legiunea blestematilor: Porta castiga la poker amanta unui... baron.

Primul roman al lui Hassel, "Legiunea blestematilor", are o pronuntata tenta autobiografica si prezinta, fara prea multe figuri de stil, aproape frust, drama "soldatului-carne de tun" din Europa celui de-al Doilea Razboi Mondial.

"Legiunea" este o veritabila fresca a dezumanizarii de sorginte nazista, cu lagare unde se muncea pana la exterminare, cu instructie la sange, cu pedepse si crime odioase. Cele dintai pagini au fost concepute imediat dupa capitularea Germaniei naziste, intre 1945–1949, ani in care Hassel era – inca o festa a sortii! – prizonier de razboi.

Cateva scene, prezentate intr-un registru aparte, se petrec la Bucuresti, unde Obergefreiterul Porta castiga la poker amanta unui june... baron.

"Legiunea blestematilor" a aparut in 1953, la doi ani dupa ce Sven Pedersen (Hassel este numele de fata al mamei sale) se casatorise cu Dorthe Jensen, cea care l-a incurajat si l-a sustinut intru afirmarea sa in literatura.

"Blindatele mortii": Moartea secera primul erou... antierou

Cruntele batalii dintre fortaretele cu senile germane si rusesti, Panzerele cu svastica si T 34 cu stea rosie, trezesc salbaticia omului primitiv, civilizatia disparand brusc, odata cu moartea scuipata din tunurile blindatelor (intr-una din inclestari, 85 de tancuri T 34 sunt distruse de panzere in doar o jumatate de ora!). Bombe cu napalm, ce parjolesc totul in cale, oameni terciuiti sub monstrii de otel, case, asezari ce dispar in doar cateva secunde, toate aceste imagini de apocalips intregesc dramaticul tablou pe care cititorul il regaseste sub titlul de "Blindatele mortii".

Sven Hassel s-a nascut în 1917 in Fredensborg, un sat din Danemarca. A fost crescut în spiritul familiei din clasa muncitoare, la vârsta de 14 ani angajându-se pe o nava comerciala ca matelot.

În 1937 a fost nevoit sa vânda doua din cartile dragi lui (lucrarile lui Erich Maria Remarque: "Nimic nou pe frontul de vest" si "The Time that Followed") pentru umila suma de un dolar american, pentru a-si putea permite un pasaport.

O ironie a sortii a facut ca doi ani mai târziu sa se afle în razboi, iar 40 de ani mai târziu sa fie unul din cei mai mari scriitori, cu 14 carti în circulatie în peste 100 de tari.

A luptat pe toate fronturile, cu exceptia Africii de Nord si a fost ranit de 8 ori. Începând cu 1945 si pâna în 1949 a fost luat prizonier de razboi, fiind târât prin lagare din Rusia, America, Franta si Danemarca.

Dupa ce a fost eliberat, a intentionat sa intre în Legiunea Straina Franceza, dar a întâlnit-o pe Dorthe Jensen, cu care s-a casatorit în 1951. S-a angajat ca muncitor într-o fabrica de automobile, dar la îndemnurile sotiei a început sa scrie despre experientele avute.

Cartile lui Sven Hassel sunt scrise într-o maniera deosebita, în care cititorul are parte din plin de ororile razboiului, alaturi de umorul de multe ori macabru al personajelor. Razboiul este vazut din perspectiva germana, de catre simplul soldat, care degusta si se agata de fiecare clipa de viata pe care o mai poate trai.

Cu toate ca imaginile descrise sunt extrem de vii, scriitorul urmareste prin aceasta nu sa construie o noua înfatisare a soldatului german, ci mai degraba un reportaj de la fata locului, în asa fel încât cititorul sa nu îsi doreasca participarea într-un razboi, ci pastrarea lui în universul virtual al epocii naziste.

Sven Hassel a fost comparat de-alungul timpului cu Hemingway, Hasek si Homer. Opera sa este considerata un monument descriptiv al razboiului si dictaturii, oferind cititorilor o imagine fidela a soldatului simplu, cu umorul sau deocheat.