"Monte Cassino" - O singura credinta: ucide ca sa nu fii ucis!

Sabotand un ordin al Fuhrerului, eroii lui Sven Hassel contribuie decisiv la salvarea comorilor Manastirii Montecassino, leagan secular al istoriei Ordinului monahal ce poarta numele intemeietorului, Sf. Benedict de Nursia. La Vatican, Papa Pius al XII-lea ii daruieste Batranului un inel si da binecuvantarea sa plutonului de soldati a caror singura credinta era aceea ca, pentru a nu fi ucisi, trebuie sa ucida!

Julius Heide, nazistul fanatic, imbraca mantaua mortii, aceea de Unterstrumfurer, permanent cu degetul pe tragaciul pistolului automat si, paradoxal, conduce grupul de comando intru zadarnicirea misiunii "Rabat". Aceea prin care Hitler voia ca trupele sale sa ocupe Vaticanul, iar Papa sa fie arestat.

Cartea debuteaza cu luptele crancene pentru debarcarea trupelor aliate la Anzio, la sud de Roma, si se incheie dupa ultimul atac de la Monte Cassino, un deal de circa 5-600 de metri, in varful caruia mai ramasesera doar ruinele, fumegande, ale manastirii.

Cimitirul soldatilor polonezi, carora istoria le confera panasul victoriei, sta si azi marturie a dramaticelor bataliili in care au murit peste 70.000 de militari: circa 50.000 americani, englezi, canadieni, francezi, polonezi, indieni si neozeelandezi, germanii pierzand, la randul lor, 20.000 de oameni. Terifianta statistica...

"Lichidati Parisul" - Prin Montmartre, cu porcul in sicriu.

"Generale, Fuhrerul doreste ca Parisul sa fie ras de pe suprafata pamantului!" Ordinul dementului dictator este transmis generalului Dietrich von Choltitz (comandantului garnizoanei germane din capitala Frantei ocupate) de o alta sinistra figura a camarilei naziste: Heinrich Himler, seful suprem al SS-ului. Von Choltitz, devenit celebru pentru ca ingropase fortareata si orasul Sevastopol sub 800.000 de obuze, dezamageste de aceasta data. De ce si cum, lesne va descoperi cititorul...

In primele pagini, Hassel explica cum de a ajuns sa lupte sub flamura orataniei naziste, pentru ca apoi sa prezinte perioada dintre ziua debarcarii aliate in Normandia (6 iunie 1944) si aceea a eliberarii Parisului (25 august).

In "Ziua cea mai lunga", aceeasi 6 iunie, condeierul irlandezo-american Cornelius Ryan infatiseaza debarcarea, usor idealizat, din punctul de vedere al eroismului soldatilor americani, englezi si canadieni (primii care au pus piciorul pe plajele scaldate in sange ale Normandiei). Hassel, acum, doar "fotografiaza" incrancenatele batalii, dand prioritate vietii din Parisul ocupat. Secvente de un umor irezistibil culmineaza cu aceea in care Porta, Micutul si ceilalti camarazi de arme plimba, prin Montmartre, un ditamai porcul in cosciug.

Sven Hassel s-a nascut în 1917 in Fredensborg, un sat din Danemarca. A fost crescut în spiritul familiei din clasa muncitoare, la vârsta de 14 ani angajându-se pe o nava comerciala ca matelot.

În 1937 a fost nevoit sa vânda doua din cartile dragi lui (lucrarile lui Erich Maria Remarque: "Nimic nou pe frontul de vest" si "The Time that Followed") pentru umila suma de un dolar american, pentru a-si putea permite un pasaport.

O ironie a sortii a facut ca doi ani mai târziu sa se afle în razboi, iar 40 de ani mai târziu sa fie unul din cei mai mari scriitori, cu 14 carti în circulatie în peste 100 de tari.

A luptat pe toate fronturile, cu exceptia Africii de Nord si a fost ranit de 8 ori. Începând cu 1945 si pâna în 1949 a fost luat prizonier de razboi, fiind târât prin lagare din Rusia, America, Franta si Danemarca.

Dupa ce a fost eliberat, a intentionat sa intre în Legiunea Straina Franceza, dar a întâlnit-o pe Dorthe Jensen, cu care s-a casatorit în 1951. S-a angajat ca muncitor într-o fabrica de automobile, dar la îndemnurile sotiei a început sa scrie despre experientele avute.

Cartile lui Sven Hassel sunt scrise într-o maniera deosebita, în care cititorul are parte din plin de ororile razboiului, alaturi de umorul de multe ori macabru al personajelor. Razboiul este vazut din perspectiva germana, de catre simplul soldat, care degusta si se agata de fiecare clipa de viata pe care o mai poate trai.

Cu toate ca imaginile descrise sunt extrem de vii, scriitorul urmareste prin aceasta nu sa construie o noua înfatisare a soldatului german, ci mai degraba un reportaj de la fata locului, în asa fel încât cititorul sa nu îsi doreasca participarea într-un razboi, ci pastrarea lui în universul virtual al epocii naziste.

Sven Hassel a fost comparat de-alungul timpului cu Hemingway, Hasek si Homer. Opera sa este considerata un monument descriptiv al razboiului si dictaturii, oferind cititorilor o imagine fidela a soldatului simplu, cu umorul sau deocheat.