Inima atit de alba

Mainile-mi sunt ca si-ale tale; Dar mi-e rusine sa am o inima atat de alba. (Lady Macbeth)

Juan stie foarte putine despre viata tatalui sau Ranz; dar cand tanarul se casatoreste, incepe sa vada trecutul cu alti ochi.

Inima atat de alba este un fel de antiroman politist despre natura umana. O carte despre secrete de familie si puterea trecutului neindurator.

Intriga; pacatele tatalui; sarlatania si onestitatea; casatoria si ciclul repetitiv al violentei: Javier Marías taie brese de lumina in umbra urzita din minciuni.

Scrie intr-un stil original, cu o utilizare parca lichida a cuvintelor, care creeaza nu numai imagini distincte, ci si experiente diverse, prezentate inedit: calatoria in timp, relatiile amoroase, cu accent pe importanta trecutului individual si pe infinitele moduri in care o singura clipa poate fi metamorfozata de o varietate de observatori.

Marías poate sa scrie cu usurinta o tema si variatiile ei, un preludiu si o fuga, o propozitie atat de melodioasa, incat lungimea sa incredibila nu ne poate face decat sa ne indragostim de o minte luminoasa.