Justine. sau Nenorocirile virtutii

Istoria postuma a lui Sade este la fel de paradoxala pe cât a fost si existenta sa. Patruzeci de ani din viata si i-a petrecut la închisoare, respins si stigmatizat de catre contemporanii sai, neavând dreptul sa-si publice nici macar cele mai importante carti, ba chiar vazându-si distruse anumite manuscrise. Cu toate aceste, se pare ca el a fost primul si cel mai puternic reper al Secolului Luminilor.

Burghezul secol XIX l-a respins. Chateubriand, Lamartine, Baudelaire si Flaubert îi datoreaza mult, desi au evitat sa-i invoce numele. De-abia în secolul XX, se poate spune ca suprarealismul i-a reabilitat numele. Voga lui Sade este însa, pe cât de mare, pe atât de contradictorie, chiar si acum, la doua secole de la nastere: Sade este deopotriva un mit al revolutionarilor, al literatilor, al filosofilor, dar si al filmelor pornografice.

Justine sau Nenorocirile virtutii este prima opera a lui Sade care ajunge sa fie citita de contemporanii sai. Este, totodata, opera care îi va pune pentru totdeauna marchizului pecetea de "infam", cu toate ca, presimtind parca scandalul pe care avea sa-l declanseze, Sade n-o semnase. Respingând teza rousseauista a naturii inocente si bune a omului, Sade dezvaluie raul din noi si din viata. Virtuoasa Justine îsi marturiseste "nenorocirile", ramânând o întrupare a virtutii pâna chiar si în cele mai scabroase detalii.

Apologie a libertatii, dar si a cruzimii, "sensibilitate pe care numai fiintele rafinate o cunosc", cartea lui Sade uimeste si scandalizeaza.

Recomandari:

"Opera lui Sade nu pare a fi altceva decât un strigat disperat catre o virginitate inaccesibila, strigat învesmântat si învaluit într-un cantic de blasfemii." (Pierre Klossowski)

"Da, sunt libertin, o marturisesc. Am gândit tot ce se putea gândi de soiul acesta, dar n-am facut tot ce am gândit si, fara îndoiala, nici n-am sa fac. Sunt libertin, dar nu sunt nici nelegiuit, nici ucigas." (SADE)