"Daca pina la urma m-am hotarit totusi sa public aceste memorii, am facut-o inainte de toate ca o datorie de constiinta. Am trecut si eu prin iadul inchisorilor comuniste si aceasta experienta de viata si istorie traita si asumata poate servi celor care vin dupa noi, sa cunoasca si mai ales sa impiedice repetarea unui asemenea trecut. N-am fost eroul unei clipe de entuziasm, ci omul care, de-a lungul a mii de zile de temnita si anchete, a ramas dirz si demn in fata tuturor incercarilor si metodelor de anchetare, umilinta sau compromitere. N-am avut tinerete, insa am dobindit cel mai paradoxal titlu de noblete din istoria umanitatii, cel de detinut politic. Pentru a-l fi avut, incercarile erau insa atit de grele, incit costau adesea viata; cei care l-au primit nu l-au dorit si nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat nu si-au dat seama ca ne innobileaza, ci au crezut exact contrariul." (Constantin Ticu Dumitrescu)